Critica ediţiilor: Lucian Valea într-o ediţie cuprinzătoare

Data: 19.02.2014

Critica ediţiilor: Lucian Valea într-o ediţie cuprinzătoare

Critica ediţiilor:
Lucian Valea într-o ediţie cuprinzătoare de Răzvan Voncu

Cronicarul se întâlneşte mai rar, astăzi, cu un astfel de demers editorial: 6 volume de Opere, publicate deodată, conţinând o bună parte din creaţia unui scriitor din secolul trecut.


Chiar şi înainte de 1989, când existau resurse pentru „valorificarea clasicilor” (cum se spunea în limbajul de lemn de atunci), scriitorii din trecut erau reeditaţi într-un ritm mai lent, de un volum la un an-doi, dacă nu chiar mai rar.

Cu atât mai remarcabilă este iniţiativa de a publica o ediţie amplă, în 6 volume, a operei lui Lucian Valea. Bun autor de raftul al doilea, scriitorul – aparţinând „generaţiei pierdute” şi suferind rigorile recluziunii şi prigoanei politice în perioada comunistă – a plecat dintre noi în 1992, într-un moment neprielnic pentru o relectură a creaţiei sale. Conul de umbră în care intrase risca să se transforme într-un sarcofag al uitării. Aşa cum s-a întâmplat, de altfel, şi cu alţi scriitori contemporani, chiar mai importanţi decât Lucian Valea. Ediţia îngrijită de Mircea Măluţ, apărută la Editura Limes cu sprijinul Consiliului Judeţean Bistriţa-Năsăud (preşedinte, dl Emil Radu Moldovan), prin intermediul Bibliotecii Judeţene, repară o nedreptate.

Este vorba, cum spuneam, de o ediţie în 6 volume, conţinând poezia, proza memorialistică şi critica lui Lucian Valea. Este lăsat deoparte teatrul pentru copii şi, deşi volumul I. Poezii introduce un ciclu de inedite (editorul a avut acces la arhiva scriitorului), accentul cade pe antume. Sau, în orice caz, pe volumele definitivate de autor, chiar dacă unele au apărut după moartea lui, cum este cazul biografiei Viaţa lui George Coşbuc, depusă la Editura Dacia în 1987, dar publicată de-abia în 2011, la o altă editură.

E limpede, prin urmare, că editorul şi-a propus să repună în circuit scrierile reprezentative ale lui Lucian Valea, într-o tentativă 1) de a revalorifica importanta exegeză în trei volume a vieţii şi operei lui Coşbuc şi, de asemenea, sinteza dedicată generaţiei războiului, 2) de a reliefa calitatea memorialisticii autorului şi 3) de a reintroduce poezia sa în contextul istoric al generaţiei ’41.

Evident, nu e o ediţie critică, întrucât circumstanţele receptării literaturii lui Lucian Valea nici nu permiteau, în acest moment, o asemenea îndrăzneală. Era necesară, mai întâi, readucerea scriitorului în circuitul critic firesc şi în cel al cercetării academice, stânjenită, aceasta din urmă, de dificultatea de a găsi în biblioteci operele postume (apărute la edituri mici, în tiraje confidenţiale), ca şi de inexistenţa reeditărilor, în special ale volumelor de poezie.

Din această perspectivă, opţiunea lui Mircea Măluţ este înţeleaptă şi, dublată de o bună îngrijire filologică a textului, se poate spune că ediţia şi-a atins cu brio scopul principal. Critica şi istoria literară au la dispoziţie, într-o versiune atent îngrijită, principalele opere ale autorului.

Dar şi scopurile secundare, cum este cel al integrării operei într-un context istoric, sunt bine deservite. Cercetarea sumarelor volumelor (în special al volumului I, conţinând poezia) ne confirmă, de pildă, că şi Valea a trecut, din nefericire, prin infernul prin care au trecut atâţia scriitori de după 1948: între cel de-al doilea volum, apărut în 1942, şi cel de-al treilea se scurg nu mai puţin de 30 de ani. Ani în care scriitorul este arestat, anchetat de Securitate, condamnat politic pentru apartenenţa sa la Partidul Naţional Ţărănesc. După eliberarea survenită în 1954 este sistematic şicanat, dat afară din mai multe servicii, recăpătându-şi târziu dreptul de semnătură şi încă şi mai târziu pe cel de a-şi vedea numele tipărit pe coperta unei cărţi. Sunt decenii întregi în care nici măcar nu poate lucra în meseria pentru care se pregătise, aceea de profesor de română, decenii în care este umilit şi plimbat de colo-colo prin ţară, din Ardealul natal în Banat şi de acolo în Moldova, şi în care i se reaminteşte mereu că, de fapt, nu este pe deplin exonerat (de o culpă imaginată tot de regim), ci doar tolerat. Un destin tragic, în fond.

Se poate spune că Lucian Valea merită recitit – dacă nu şi reevaluat – în toate cele trei ipostaze pe care le ilustrează ediţia de Opere în 6 volume. Ca poet, e de integrat momentului 1940, fenomenului noii poezii ardelene (antologată de Emil Giurgiuca) şi straniei coexistenţe, în anii ’70, a generaţiei şaizeci cu scriitorii celei anterioare, proaspăt reveniţi în literatură după închisoare şi/ sau interdicţie. Ca memorialist, Valea ne aduce note interesante despre personalităţile pe care le-a cunoscut în tinereţea sa, ca şi despre modul aparte în care tânăra literatură română din Ardeal se raporta la unii dintre „corifeii” interbelicului, de la Lucian Blaga la Ion Pillat şi de la G. Călinescu la Ionel Teodoreanu. În fine, ca istoric literar, el ne oferă cea mai cuprinzătoare interpretare monografică a lui Coşbuc, cele trei volume dedicate scritorului din Hordou fiind, în opinia mea, marea revelaţie a prezentei ediţii. Ele apăruseră, desigur, pe rând, în 1980, 1986 şi, respectiv, 2011, dar trecuseră cumva neobservate, atât din cauza contextului, cât şi din cauza distanţei mari în timp dintre ele, care nu permitea decelarea corespondenţelor şi a ţesăturii ideatice comune.

Teza lui Lucian Valea este aceea că în spatele operei lui George Coşbuc se ascunde un puternic lirism de factură spirituală tradi- ţională, ale cărei rădăcini se află, unde altundeva?, în Năsăudul natal şi, în general, în Ardealul de orientare blăjeană în care scriitorul s-a format. Şi pe care a căutat să-l reinventeze, în măsura posibilului, şi în alte locuri pe unde a peregrinat. Contribuţia monografului este importantă atât la capitolul exegezei operei – aşa cum ne şi aşteptam de la un poet –, cât şi la cel documentar. Pe urmele lui George Coşbuc şi Viaţa lui George Coşbuc se cuvine să intre în bibliografia academică, fiind cele mai complete şi mai bine documentate cercetări ale biografiei coşbuciene. În bună măsură, ele pot furniza material preţios şi pentru o istorie a receptării literaturii noastre moderne, care să explice discrepanţa – nedreaptă, dar reală – dintre prestigiul lui Coşbuc în epocă şi cvasi-ignorarea lui, din interbelic încoace.

O menţiune aparte se cuvine şi volumului al VI-lea al ediţiei, dedicat în întregime studiului Generaţia amânată, consacrat scriitorilor care debutează în anii războiului. Încheiată, conform notei finale, între 1979-1983, cercetarea (cea mai amplă consacrată „generaţiei pierdute”, după ştiinţa mea) nu a văzut lumina tiparului decât în 2002, cu un ecou critic mai degrabă moderat. Cartea curinde însă, dincolo de detalii „din interior” ale generaţiei căreia îi aparţine însuşi autorul, şi câteva propuneri de istorie literară care se cuvin luate în seamă. De pildă, cea care leagă, argumentat, poezia tânără de dinainte de 1941 – selectată în antologiile lui Emil Giurgiuca şi Zaharia Stancu şi inventariată în ultimele pagini ale Istoriei... călinesciene – de momentul Albatros şi de Cercul Literar de la Sibiu, ca fenomene ce definesc o nouă generaţie literară, în care momentul ’41 nu este cel al debutului, ci al dobândirii conştiinţ ei de sine.

Remarcabilă prin oportunitate şi prin selecţia titlurilor, ediţia lui Mircea Măluţ nu-şi propune să ne desfete cu delicatese filologice. Textul, bine îngrijit şi adaptat normelor ortografice actuale, nu este însoţit de note şi comentarii, altele decât cele ale autorului. O scurtă cronologie, la începutul volumului I, câteva precizări „sentimentale” (dar riguroase, de fapt) ale lui Mircea Măluţ, la începutul celui de-al doilea, şi o notă asupra ediţiei aparţinându-i criticului Mircea A. Diaconu, în deschiderea celui de-al V-lea, sunt singurele repere privitoare la stabilirea textului şi la criteriile ei. Miza, cum spuneam, a constat în readucerea în atenţie a operei lui Lucian Valea, printr-o selecţie reprezentativă, şi ea a fost atinsă prin cea de faţă. Ar trebui să urmeze, dacă am trăi într-o cultură normală, ediţia critică. 
 
Preluare din România literară