Biblioteca Orăşenească "Veronica Micle" Năsăud

Biblioteca Orăşenească "Veronica Micle" Năsăud

Servicii oferite publicului:

  • Împrumut la domiciliu pentru adulți și copii
  • Sală de lectură
  • Internet

Anul înființării: 1952

Unități de bibliotecă: 58677


Monografie:

Istorie locală

Încă din paleolitic sunt cunoscute urme ale vieţii omeneşti pe aceste teritorii. De-a lungul istoriei au trecut pe teritoriul năsăudean hunii, goţii, gepizii, avarii, slavii- care au convieţuit o vreme cu băştinaşii romanizaţi din Valea Someşului. Apoi au venit ungurii, dupã cum relateazã "Gesta Hungarorum", scrisă de cronicarul regelui Bela al-III-lea.

În secolul al XII-lea saşii au fost colonizaţi pe teritoriul de azi al judeţului Bistriţa-Năsăud, inclusiv pe Valea Someşului. Primul document cert care atestă existenţa Năsăudului este cel din 1440, prin care regina Elisabeta a Ungariei dăruieşte satul Nãsãud unui anume Mihail, fiul unui fost comite săsesc.

Înaintea de militarizarea Văii Rodnei, satul se întindea de o parte şi de alta a Văii Caselor. După inundaţiile catastrofale din 10 august 1762, satul Năsăud a fost reclădit pe poziţia de azi, când au fost trasate mai toate străzile din actualul cadastru al oraşului.

Pe lângă fostul sat Năsăud, actualul oraş cuprinde localităţile componente Luşca şi Liviu Rebreanu, cartiere cu specific rural, pline de pitoresc şi culoare.

Năsăudul a scris o pagină de istorie incomparabilă prin Regimentul de grăniceri care a avut sediu aici, în oraşul de pe malul drept al Someşului. În 1762 s-au integrat şi s-au format milităreşte, prin înglobarea populaţiei româneşti în regiment, satele din Valea Rodnei, din comuna Rodna Veche şi până în Romuli.

Iniţial, regimentul purta numele de "Al doilea regiment valah transilvă-nean de infanterie de graniţă", iar mai târziu "Al doilea regiment valah de infanterie de graniţă". El era organizat în cadrul celor 44 de comune a căror populaţie era inclusă în Districtul militar, iar emblema regimentului era un vultur imperial austriac cu inscripţia "Virtus Romana Rediviva". Trupa era compusă din bărbaţi români de religie greco-catolică din satele districtului. Condiţia de militarizare fiind religia unită cu Roma, populaţia a trecut la religia grecocatolică.

Luptătorii aveau vârste cuprinse între 17 şi 50 de ani, şi în mod obişnuit locuiau acasă, îngrijindu-se de cele ale traiului zilnic. La chemarea superiorilor, când era cazul şi în funcţie de programul de pregãtire militară, făceau campanii, exerciţii militare sau serviciul de "cordon"- ceea ce numim astăzi "patrulare pe fâşia de frontieră".

Totuşi, militarizarea nu a fost un proces uşor. Românii nu au acceptat să fie militarizaţi fără să le fie împlinite dezideratele, dintre care, la loc de mare cinste, s-au aflat, încă din începuturile militarizării, dreptul la învăţătură şi propăşirea spirituală.

Dar cea mai mare izbândă a grănicerilor năsăudeni s-a concretizat în şcolile lor. După 1766 au apărut şcolile triviale de la Năsăud, Monor şi Maieru.

Între 1770 şi 1777 a funcţionat la Năsăud şcoala Normală cu limba de predare germană. În 1784 s-a deschis Institutul Militar. Între 1826 şi 1830 se deschid şcoli primare comunale în toate cele 44 de comune grănicereşti. În acelaşi timp a fost pus la punct un sistem de fonduri menite să sprijine eforturile de propăşire spirituală şi materială ale grănicerilor. Aşa se face că 19 academicieni din Nãsãud sau de aiurea au studiat în oraşul someşan, adevărată citadelă a învăţământului românesc.

Deşi desfiinţat în 1851, spiritul de libertate adus de regiment nu a dispărut. În 1861 a fost dispusă, prin decret imperial, crearea unui district al Năsădului cu reşedinţa la Năsăud. Avocatul Alexandru Bohăţel a fost numit

căpitanul acestui district. Au fost create instituţiile necesare funcţionării districtului, iar funcţionarii erau români, ceea ce a contribuit mult la dezvoltarea conştiinţei naţionale.

Dezvoltarea actuală a oraşului Năsăud vine din epoca industrializării de după război. Aducerea în oraş a numeroase braţe de muncă din zona rurală a determinat creşterea cu repeziciune a populaţiei urbei someşene, ajungând ca aceasta să fie, la referendumul din 1996 de 11.000 locuitori.

Mândria actuală a Năsăudului este dată de şcolile sale. Cele trei mari licee deservesc necesităţile a mai bine de 100.000 de locuitori din jumătate de judeţ, ba chiar şi din Bucovina şi din Maramureş. Deşi supus unui proces accelerat de depopulare, specific întregii zone someşene, oraşul Năsăud rămâne un reper cultural şi istoric de neegalat în peisajul românesc contemporan.

(Material realizat după "Năsăudul - repere istorice şi culturale" de Traian

Pavelea, Editura George Coşbuc, Bistriţa, 2001)

Obiective de interes cultural și turistic

· Muzeul Grăniceresc Năsăudean. Deschis în 1931, funcționează într-o clădire declarată monument istoric (Șvardia - fosta reședință a „Regimentului II grăniceresc”).

· Muzeul Memorial ˝Liviu Rebreanu˝, din cartierul Prislop.

· Biblioteca documentară - filială a Academiei Române

Personalități culturale locale

· Veronica Micle (n. 22 aprilie 1850, Năsăud; d. 3 august 1889, Văratec) - poetă. A publicat poezii, nuvele și traduceri în revistele vremii și un volum de poezii. E cunoscută publicului larg în special datorită iubirii care a legat-o de Mihai Eminescu.


Personal:

Director: Ștefan-Niculae Grumezea (anul angajării 1989)

Bibliotecari: Crina Ceuca, Doina Lonhardt


Program:

Luni - Joi: 8.30-16.30 

Marţi - Mircuri: 8.30-16 

Vineri: 8.30-15

Duminică: 9-13


Adresa: 425200 Năsăud, Piața Unirii nr.13
Telefon: 0263 361461
Email: bib.nasaud@yahoo.com