Biblioteca Orăşenească Sângeorz Băi

Biblioteca Orăşenească Sângeorz Băi

Servicii oferite publicului:

  • Împrumut la domiciliu pentru adulți și copii
  • Sală de lectură
  • Internet

Anul înființării: 1947 (bibliotecă comunală) ; 1958 (bibliotecă orășenească)

Unități de bibliotecă: 35451


Monografie:

Istorie locală

Viaţa umană este prezentă în zonă încă din epoca bronzului, apoi este atestată în perioada dacică şi daco-romană, când localitatea se găsea în afara limesului roman, în zona dacilor liberi, aflaţi în permanentă legătură, peste munţii Suhardului, cu fraţii şi urmaşii lor de pe versantul est carpatic.

A făcut parte din Voievodatul Văii Rodnei care cuprindea aşezările din bazinul superior al Someşului Mare, de la Mocod în sus.

Localitatea a trecut printr-o serie întreagă de momente grele: invaziile tătare din 1241 şi 1285 care au pustiit aproape toate gospodăriile, cea din 1717 cu mari jafuri de bunuri şi robiri de oameni, Revoluţia de la 1848-1849 cu pagubele provocate de trupele maghiare, pierderile umane şi materiale provocate în septembrie 1944 de trupele germano-hortyste.

Aşezarea este atestată în documente în anul 1245 sub forma San Gurgh, când Valea Rodnei împreună cu opidul Rodna şi alte opt localităţi constituite atunci, între care şi Sângeorzul, au fost puse de regele ungur sub administrarea comitetului secuiesc. După două secole, timp în care districtul rodnean condus de comiţi de Rodna şi chiar de voievodul Transilvaniei, a fost zălogit de regina Ungariei comitelui secuilor Mihai Jakch, de la care va ajunge cu acelaşi titlu de ipotecă la Nicolaie Kemer, Sângeorzul s-a numit Zentihgygurgh. Localitatea s-a aflat în 1453 în posesia lui Iancu de Hunedoara şi ulterior a fiului său, regele Matei, care în 1475 vor încredinţa comuna magistratului Bistriţei.

Localitatea a făcut parte din Districtul Autonom Românesc al Năsăudului şi în 1876 din comitatul Bistriţa-Năsăud, plasa Rodnei, situaţie menţinută şi la împărţirile ulterioare din 1919, 1925, 1940 şi 1944. În 1950 era comună componentă a raionului Năsăud, din 1956 avea satele Cormaia şi Valea Borcutului, devenind oraş raional în 1958, cu denumirea de Sângeorz- Băi, având în componenţă satele amintite.

Primele aşezări omeneşti au fost în partea de est a oraşului, pe câteva ridicături mici, aşa-numite "pe sub Coastă", apoi localitatea s-a extins spre nord "pe Rogină" şi puţin spre vest pe "Valea Borcutului".

Întemeierea localităţii a fost făcută de trei categorii de oameni:

1. Băştinaşii, a căror origine se pierde în negura trecutului. Este posibil ca aceştia să se tragă din dacii nesupuşi romanilor cuceritori sau din alte popoare dispărute care au stăpânit Ardealul înaintea dacilor şi a romanilor: agatârşii, bastarnii, carpii etc.

2. Imigranţii reprezentaţi de maghiari, huni şi tătari;

3. Coloniştii străini - cavaleri teutoni, călugări benedictini.

În ultimele secole au fost cunoscute și utilizate apele minerale ale căror efecte terapeutice au fost consemnate de oficialităţile de la Viena încă din anul 1770, an în care pe harta imperiului apare Sângeorzul, ca localitate cu ape minerale. De asemenea, în literatura medicală de la Viena, în revista "Gesund Brunnen", publicată în anul 1777, apare prima descriere sumară a efectelor terapeutice ale apelor minerale de la Sângeorz. Acest lucru a favorizat înjghebarea unei modeste staţiuni balneo-climatrice cu peste 200 de ani în urmă, cunoscută ca "Băile Hebe".

În timp, staţiunea s-a dezvoltat prin construirea mai multor vile proprietate privată a unor persoane şi prin construirea de către primărie a Hotelului "Hebe". Acesta, împreună cu staţiunea, a fost preluat de stat şi dat

în administrarea Ministerului Sănătăţii, în perioada 1945-1950, perioadă în care toate vilele particulare au fost naţionalizate.

Ca o activitate specifică, în anii 1955-1957, s-a mecanizat sistemul de curăţare şi umplere a sticlelor cu apă minerală care era comercializată.

Capacitatea turistică a staţiunii s-a mărit considerabil din anul 1973, când s-au dat în folosinţă două complexe balneare, cu o capacitate totală de cazare de 1500 de locuri, dotate fiecare cu bază proprie de tratament.

Obiective de interes cultural și turistic

· Muzeul de Artă Comparată

· Biserica de lemn " Buna Vestire " din secolul XVI

· Tabăra anuală de sculptură în lemn


Personal:

Bibliotecar: Alexandru Chira


Program:

Luni - Vineri: 8-16


Adresa: 425300 Sângeorz-Băi, Str. Republicii nr. 33
Telefon: 0263 370 042
Email: bibliotecasangeorzbai@yahoo.com; chira.alexandru@yahoo.com