Biblioteca Publică Bistriţa Bîrgăului

Biblioteca Publică Bistriţa Bîrgăului

Servicii oferite publicului:

  • Împrumut la domiciliu pentru adulți și copii
  • Sală de lectură
  • Internet

Anul înființării: 1961

Unități de bibliotecă: 9682


Monografie:

Sate componente: Bistriţa Bârgăului şi Colibiţa

Istorie locală

Comuna este alcătuită din două sate: Bistriţa Bârgăului şi Colibiţa - situată la o distanţăde 18 km de centrul satului reşedinţă, sat strămutat, construit din temelii odată cu construcţia barajului, ale cărui ape au acoperit

fosta vatră a satului.

Trecutul istoric al comunei Bistriţa Bîrgăului este marcat în mare măsură de istoria ţinutului Transilvaniei, în mare parte de existenţa Regimentului II de graniţă care a funcţionat între anii 1762-1851 şi de istoria întregii zone a Văii Bârgăului.

Un eveniment important în dezvoltarea istorică a acestor localităţi îl constituie militarizarea acestei văi prin includerea acestor comune în Regimentul II de graniţă, înfiinţat de către Maria Tereza, în anul 1762.

Comunele din Valea Bârgăului au fost militarizate abia în 1783. Până la această dată, în toată valea existau numai două comune care sunt pomenite în toate descrierile acestui ţinut şi anume: Bârgăul de Jos şi Bârgăul de Sus. Din Bârgăul de Sus s-au desprins: Prundu Bârgăului, Tiha Bârgăului, Mureşenii Bârgăului, Bistriţa Bârgăului.

Bistriţa Bîrgăului, ca unitate administrativă cu rang de comună, se poate considera că a luat fiinţă în anul 1783, odată cu militarizarea comunelor din Valea Bârgăului. Până atunci aparţinea administrativ de Bârgăul de Sus.

Cătunul Colibiţa a luat fiinţă înainte cu 150 de ani faţă de Bistriţa Bârgăului. Până în anul 1940, Colibiţa era o renumită staţiune climaterică foarte recomandată bolnavilor cu afecţiuni pulmonare şi neuro-psihice

patronată de societatea „Caritatea” care avea sediul în Cluj.

În anul 1380, toate comunele existente în Valea Bârgăului au trecut prin donaţie făcută de regele Ungariei la familiile grofilor Bethlen şi Kemeny- Coman, care le-au stăpânit până în anul 1783 când statul ungar le-a răscumpărat dându-le grofilor respectivi domeniul Palvi (Păuliş) din Banat.

Între anii 1336-1506, Valea Bârgăului devine, pe cale ilegală, „domeniul feudal” al familiilor Apaffi şi Bethlen, aparţinând de acelaşi comitat Dobâca, unde acestea îşi aveau reşedinţa.

În intervalul dintre anii 1529- 1552, pentru o scurtă vreme Valea Bârgăului a fost în posesiunea Moldovei pe timpul domniei lui Petru Rareş, împreună cu Ciceul şi Rodna. Între anii 1552-1783, teritoriu Văii Bârgăului revine din nou în proprietatea familiilor nobiliare Bethlen, din comitatul Dobâca, perioadă în care timp de 11

luni, (în anul 1600), a făcut parte din primul stat românesc centralizat, sub Mihai Vodă Viteazul.

Situaţia elementului românesc începe să se înrăutăţească îndeosebi începând cu secolul XIV, prin introducerea sistemului feudal în Ungaria, când Românii îşi pierd toate drepturile istorice, fiind supuşi, în favoarea nobilimii, la munci grele, dări insuportabile şi pe deasupra declaraţi ca iobagi.

Prin militarizarea Văii Bârgăului, românii de aici scapă din situaţia de iobagi. Astfel, cele 44 comune militarizate formează Regimentul II românesc de graniţă, care la început purta numele de „Zweites Walachische Siebnburger Grenz-Infanterie Regiment” (Regimentul II grăniceresc de infanterie românesc al celor 7 cetăţi). Această denumire s-a păstrat până după revoluţia de la 1848, când la cererea grănicerilor, regimentul s-a numit „Zweites Romanen-Infanterie Regiment” (Regimentul II de Infanterie Românesc).

În timpul graniţei militare, s-au luat diferite măsuri care urmăreau ridicarea standardului de viaţă a locuitorilor din comunele militarizate, pentru a facilita îndeplinirea serviciului militar. Avantajele pe care le-a avut ţinutul românesc în urma militarizării constau în faptul că, toate comunele româneşti au scăpat de oprimările nemiloase ale oraşului Bistriţa şi ale familiilor de conţi Bethlen.

În anul 1839 s-a construit drumul spre Colibiţa, pe Valea lui Ştef sub conducerea maiorului Bezmann care l-a scos până la Colibiţa.

În anul 1869 s-a construit drumul de pe Blaju, (Mureşeni-Colibiţa), cu ajutorul tuturor comunelor din Bârgău. În anul 1898 a fost finalizată construcţia căii ferate pe distanţa Bistriţa-Bistriţa Bârgăului, care a facilitat transportul persoanelor şi a mărfurilor, îndeosebi materialul lemnos exploatat din pădurile locale.

În anii 1920–1924 s-a construit calea ferată îngustă, pe distanţa Bistriţa Bârgăului - Colibiţa până în muntele Dălbidan şi Colbul (cca 30 km) care asigura transportul lemnului exploatat din păduri spre fabrica de cherestea Bistriţa Bârgăului.

În anul 1925 s-a schimbat denumirea satului din „Borgo Bistriţa” în„Bistriţa Bârgăului” prin Decretul Regal Nr. 2465 publicat în Monitorul Oficial Nr. 220 din 7 oct. 1925.

Personalități culturale locale

· Ion Th. Ilea (17.06.1908 -25.09.1983) - poet, născut în Bistrița-Bârgăului


Personal:

Bibliotecar: Camelia Hulpea (anul angajării 1990)


Program:

Luni - Vineri: 8-16


Adresa: 427005 Bistriţa Bârgăului str. Principală nr. 1326
Telefon: 0263 265286
Email: primariabistritabirgaului@yahoo.com