Biblioteca Publică Chiuza

Biblioteca Publică Chiuza

Servicii oferite publicului:

  • Împrumut la domiciliu pentru adulți și copii
  • Sală de lectură
  • Internet

Anul înființării: 1950

Unități de bibliotecă: 13126


Monografie:

Sate componente: Chiuza (reședință), Mireș, Piatra și Săsarm

Istorie locală

Existența așezării este atestată documentar pentru prima dată în anul 1292, sub numele Mitteldorf, semn al prezenței în acea vreme în sat a sașilor, colonizați de regii Ungariei, însă acest aspect nu îngrădește convingerea existenței localității din vremuri mult mai vechi. Atestarea exploatării sării confirmă existența localității Chiuza sub perioada romană. În măsura în care n-ar fi existat la Chiuza români, la părăsirea ei de către sași ar fi încetat să mai existe însuși satul, ori aceasta ar fi reclamat o nouă întemeiere, ulterioară, care ar fi fost amintite astfel de împrejurări. La ocuparea Transilvaniei ungurii au găsit țărănimea română, care după retragerea popoarelor migratoare de pe cuprinsul Daciei și-a reluat activitatea tradițională și, dezvoltând tot mai larg modul de producție agricol, a pornit la înjghebarea primelor așezăminte de stat, cnezate și voievodate.

În acea perioadă își continuă existența și satele românești Chiuza, Piatra și Săsarm, hotarul lor la început fiind unul, nedespărțit, familiile așezate aici formând tot atâtea cătune, cu Chiuza în mijloc, hotarele lor fiind, conform unui document, despărțite abia în 1596 prin borne așezate între actualele sate Chiuza, Piatra, Săsarm și Dumbrăvița de către o comisie condusă de un comisar trimis la fața locului la cererea proprietarului ce avea corpul de moșie „Chiuza”, nedefalcat până atunci printr-o delimitare precisă de celelalte hotare.

Toponimia părților de hotar, a dealurilor, a văilor, este curat românească, formată în majoritatea din termeni autohtoni, preromani sau din termeni latini, foarte puține numiri suferind o influență maghiară sau slavorusă. O influență germano-săsească nu s-a păstrat nici într-o numire toponimică. S-a păstrat doar antroponimul Bindea (ca nume de familie), existent în mare număr în sat, care ar fi putut evolua de la germanul (săsescul) Binder = legător - de la verbul binden = a lega, un nume foarte des întâlnit la sași.

O succintă analiză toponimică arată că numirile părților de hotar sunt aproape în totalitate românești și că străinii, locuitorii vremelnici, câțiva mari proprietari maghiari, majoritatea dintre ei locuind în orașe, sau negustori armeni ori evrei veniți târziu, care au trăit retrași în carapacea specifică neamului lor, nu au lăsat în sat nicio urmă istorică. Localitatea Chiuza în secolul al XIV – lea intră între posesiunile familiei Bethlen. Satul a avut constant o populație preponderent românească.

Conscripția lui Klain din 1760 consemna la Chiuza 117 familii ortodoxe și 10 de uniți. La sfârșitul secolului al XIX –lea erau consemnați aici 765 de români, 37 maghiari și 80 de evrei. După al Doilea Război Mondial s-a ajuns la 1047 români și 7 maghiari.

Pe malul drept al Someșului, în dreptul unirii acestuia râu cu Șieul a existat o fortificație romană ale cărei urme se mai vedeau la sfârșitul secolului al XIX-lea. De aceeași perioadă se leagă și prezența urmelor unei așezări daco-romane în vatra localității. Numele localității Săsarm este de origine maghiară. Prima atestare documentară apare într-un document din 1292. Primul preot catolic este amintit la 1334 cu ocazia strângerii zeciuielii pentru Episcopia de Oradea. La începutul secolului al XIV-lea este amintită prezența unui castelan și a unui vicecastelan de Săsarm ceea ce presupune existența unui castel feudal în această localitate.

La 1355 moșia intră în posesia între proprietățile familiei Farkas de Herina, iar în 1595 moșia este acordată familiei Kendi pentru ca mai apoi să ajungă între posesiunile familiei Bethlen. Biserica reformată este ridicată în 1754 prin refacerea unei construcții mai vechi de la 1644. În 1866 biserica este dotată cu o orgă.

Numele localității Mireș vine de la cuvântul maghiar nyres care înseamnă mestecăniș, ceea ce ne duce cu gândul la faptul că localitatea s-a întemeiat prin defrișarea unei păduri. Așezarea este atestată documentar la 1440 legată de posesiunile de care depindea Chiuza din care s-a născut prin posesia unor familii.

Localitatea Piatra a fost atestată documentar la 1418 când este amintită ca făcând parte din domeniul Săsarmului ca proprietate a familiei Farkas de Herina. Numele satului este unul de factură pur românească, iar evoluția sa se leagă de cea a satelor din jur, ca evoluție juridică.

Obiective de interes cultural și turistic

  • Biserica ortodoxă din Săsarm, sec. al XVI-lea, monument istoric
  • Sit arheologic, Săsarm
  • Biserica reformată din satul Săsarm

Personal:

Bibliotecar: Florentina Bradea (anul anghajării 2008)


Program:

Luni - Vineri: 8-16


Adresa: 427060 Chiuza, Str. Principală nr. 14
Telefon: 0263 346001; 0745 947292
Email: bradeaflorentina232@yahoo.ro