Biblioteca Publică Coşbuc

Biblioteca Publică Coşbuc

Servicii oferite publicului:

  • Împrumut la domiciliu pentru adulți și copii
  • Sală de lectură

Anul înființării: 1962

Unități de bibliotecă: 10678


Monografie:

Istorie locală

Se presupune că forma alungită a satului a dat numele acestuia (hordobute, lb. maghiară). Conform studiilor efectuate de Lucian Valea și publicate în cartea sa "Pe urmele lui George Coșbuc", numele satului ar proveni de la cuvântul “ozordău” (paznic de pădure); conform filologilor, mai târziu administrația maghiară l-a confundat cu (hordo-bute).

Comparaţia satului cu un hărdău (bute) a fost stimulată şi de forma lui alungită şi de dealurile care, deşi nu depăşesc câteva sute de metri înălţime, dau iluzia că depresiunea pe care o formează este foarte adâncă.

Cele mai vechi documente referitoare la localitatea Hordou se află în cadrul fondului documentar începând cu anul 1529 şi așezarea se întâlneşte sub numele de Ordo. Despre istoria scrisă pe aceste meleaguri se poate discuta mai bine începând cu anul 1000 când după plecarea slavilor, românii de pe Valea Someșului au fost conduși de Gelu Voievod. După înfrângerea acestuia de către oastea maghiară condusă de Tuhutum a început procesul de maghiarizare a populației românești.

În anul 1925 denumirea satului a fost schimbată în Coşbuc. Începând cu anul 1946 satului Coşbuc i-a fost arondat satul Bichigiu, devenind astfel comună. După 1989, satul Bichigiu s-a desprins de Coşbuc şi s-a afiliat comunei Telciu.

Personalități culturale locale

· George Coșbuc - (născut în 20 septembrie 1866, în Hordou, comitatul Bistrița-Năsăud, azi Coșbuc, județul Bistrița-Năsăud; decedat în 9 mai 1918, la București), poet și traducător, membru titular al Academiei Române din anul 1916.

42 Despre George Coșbuc

“Romantismul adesea tenebros al baladelor îi corespunde în idile un clasicism arcadic, învecinat cu barocul secolului al XVIII-lea, cu stilul comediilor lui Marivaux, cum a observat cu finețe G. Călinescu. Talentul poetului stă desigur și în percepția sufletului pur, naiv, dar și în notația capriciilor, toanelor feminine sau a imputărilor provocate de micile răutăți ale îndrăgostiților însoțite pe loc de remușcări și regrete, prezentate de obicei în scurte scene dialogate, ca în Spinul. Capodopera acestor jocuri ale iubrii și întâmplări este poemul „Dragoste învrăjbită”. Lipsa oricărui convenționalism și simplitatea compoziției fac farmecul mai tuturor idilelor lui Coșbuc.

Voioșia lui Coșbuc are însă și un revers trist, în viață fericirea alternând cu suferința. Pe nesimțite idila se preface în trenos sau chiar bocet, într-o jelanie sfâșietoare, intonată ca o melodie litanică de înțeles misterior, obscur ca în „Cântectul fusului”, conținând o simbolistică stranie a crizei erotice juvenile.

Curios! Acest om de constituție delicată, timid și discret, îmbătrânit înainte de vreme și care a murit la 52 de ani, doborât de accidentul fatal al unicului său fiu Alexandru, era înzestrat cu o remarcabilă energie retorică de poeta vates, în linia lui Andrei Mureșanu, ridicată la cea mai înaltă expresie de Octavian Goga. Poeziile „Un cântec barbar”, „Decebal către popor”, „Exossibus ultor”, „In opressores”, „Noi vrem pământ”, datând toate din 1893, și „Pentru libertate” din 1903 dau glas revoltei împotriva asupririi naționale și sociale, păstrându-și valoarea artistică și după încetarea revendicărilor, ca documente ale demnității unui popor ce nu suportă subjugarea, începând cu aborigenii daci, ridicați împotriva romanilor („Un cântec barbar”).

Poet obiectiv, Coșbuc se referă numai prin excepție la propriu-i eu. Cea mai reușită autodefiniție și-a dat-o în „Povestea cântării” din Ziarul unui pierde-vară.”

(Piru, Alexandru. Poezia lui George Coșbuc - în Analize și sinteze critice.

Craiova: Scrisul Românesc, 1973)


Personal:

Bibliotecar: post vacant


Adresa: 427070 Coșbuc, Str. Principală nr. 363
Telefon: 0263 368157
Email: primariacosbuc@yahoo.com