Biblioteca Publică Dumitra

Biblioteca Publică Dumitra

Servicii oferite publicului:

  • Împrumut la domiciliu pentru adulți și copii
  • Sală de lectură
  • Acces gratuit la Internet

Anul înființării: 1962

Unități de bibliotecă: 9872


Monografie:

Sate componente: Dumitra (reședință), Cepari şi Tărpiu

Istorie locală

Primele localităţi atestate documentar, din perimetrul comunei Dumitra, au fost satele româneşti Fata, Bacea, Ţaga. Ele au fost atestate documentar în anul 1243, într-un document de danie al regelui Bela al IV-lea

către comiţii germani Lentenk şi Hermann, ca răsplată pentru sprijinul acordat regelui în timpul invaziei mongole din anul 1241. Documentul de atestare din anul 1243 s-a pierdut, însă conţinutul lui este inserat într-un document din anul 1344, provenit de la Ladislau - voievodul Transilvaniei, referitor la judecarea litigiului dintre strănepoţii nobililor de Fata cu nepoţii primilor nobili de Caila şi a unui nobil de Bistriţa, pentru moşia Ţaga. În cadrul documentului din 1344, în care se dă câştig de cauză nobilului Mihail de Fata, este inserat, ca argument, documentul de danie de la 1243, din care reproducem un fragment: „(…) prezentăm întocmirea privilegiului preaînaltului principe Bela, regele Ungariei, dat în anul domnului 1243, privind dania unor moşii numite Bachateleke (Bacea), Fathateleke (Fata) şi Chageteleke (Ţaga) dăruite lui Lenting şi Hermann, strămoşii sus-zişilor Mihail şi Nicolae (…) pentru slujbele lor credincioase după lupta cu tătarii.” Istoricul maghiar Kádar Iózsef, în monografia sa despre comitatul Solnoc- Dobâca, precizează anul 1269 drept atestare documentară pentru localitatea Cepari. Până atunci Ceparul a fost un „sat german pe teritoriu regal”; a avut situaţia localităţilor Dumitra şi Tărpiu. În anul 1269 Ceparul a fost cedat banului Mykud al cetăţii regale Dăbâca. Dania a fost făcută de către regentul Ştefan, fiul răzvrătit al regelui Bela al IV-lea (1235-1270) şi viitorul rege Ştefan al V-lea (1270-1272). În timpul războiului dintre tată şi fiu, banul Mykud i-a salvat viaţa fiului. În urma războiului intern regele Bela al   IV - lea recunoaşte fiului său Ştefan „Stăpânirea asupra teritoriului de la est de Tisa, inclusiv Transilvania”. Înţelegerea a fost întărită în iunie 1266 de către papa Clement al IV-lea. După înţelegere, banul Mykud primeşte, ca răsplată, moşia Cepari. Dregătoria de ban are rolul de a aduna dările în bani de la populaţie, către vistieria statului.

Atestarea documentară a localităţii Dumitra s-a făcut printr-un document din anul 1319. Documentul se referă la strângerea dării către Biserica catolică, de la parohiile restante: „(…) De asemenea a fost liberă odată parohia sau biserica Villa Demetrii (Dumitra) din numita diaceză, din ale cărei roade numitul subcolector a cerut, drept jumătatea cuvenită domnului nostru, şase mărci de argint bun, la greutatea susnumită, la care fusese preţuită zisa jumătate de către pomenitul episcop, după cum mi-a mărturisit el însuşi şi subcolectorul pomenit mai sus. După care în anul domnului 1319 în ziua de 6 septembrie, zisul subcolector în numele domnului Nicolae parohul zisei parohii mi-a plătit mie, Rufin, pomenitele 6 mărci, preţul cu totul douăzeci şi patru florini de aur, fiecare fiind socotită ca mai sus.”

Atestarea documentară a localităţii Tărpiu, în anul 1332, se face printr-un amplu document „Registrul dijmelor papale strânse pe teritoriul Ungariei şi Transilvaniei între anii 1332-1337”. În conformitate cu hotărârea luată la Sinodul de la Viena din anul 1311 de către papa Clement al V-lea „au fost strânse şi depuse ori ascunse la anumite persoane sau locuri din ţările amintite, pentru paza lor în siguranţă, ori n-au fost plătite deloc, papa Ioan al XXII-lea însărcinează la 31 martie 1331, pe Iacob a lui Berengarin şi pe Raimund de Bonofacio, doi prelaţi originari din Franţa (…) să strângă banii şi bunurile nepredate, depuse sau ascunse, care privesc biserica romană (…).  De asemenea, domnul Petru din Tripinio (Tărpiu) a plătit o jumătate de fertun de argint.”

Prin atestarea documentară a localităţilor se înţeleg cele mai vechi documente emise de către regi, voievozi, vicevoievozi, conducerea oraşelor, convente (notariate), stăpânii domeniilor feudale (moşiilor) care pomenesc existenţa localităţilor respective. Localităţile au existat şi înainte de atestările documentare. După cum s-a văzut în raza comunei Dumitra localităţile au fost atestate documentar în secolele XIII-XIV.

Obiective de interes cultural și turistic

· Biserica ortodoxă din satul Tărpiu;

· "Turnul Slăninilor" de lângă biserica ortodoxă din satul Dumitra;

· Ruinele Cetății din Dealul Cetății sau Stânca;

· Biserica ortodoxă din satul Cepari;

· Biserica Ortodoxă de stil Vechi-Rașca din Dumitra.


Personal:

Bibliotecar: Voichița Avram (anul angajării 2004)


Program:

Luni - Vineri: 8-16


Adresa: 427075 Dumitra, Str. Principală nr. 141
Telefon: 0263 380140; 0760 283226
Email: avram_voichita@yahoo.com