Biblioteca Publică Lechinţa

Biblioteca Publică Lechinţa

Anul înfiinţării: 1961

Unităţi de bibliotecă: 9892


Monografie:

Sate componente: Lechinţa (reşedinţă), Bungard, Chiraleş, Sângeorzu Nou, Sâniacob, Ţigău şi Vermeş.

Istorie locală

Amplasarea Lechințeii în zona de deal-câmpie și climatul favorabil, au condiționat popularea și apariția unei așezări umane încă din cele mai vechi timpuri. Aici au fost găsite topoare din piatră găurită și ceramică din epoca neolitică, situri arheologice la Bungard, Chiraleş, Lechinţa, Sângeorzu Nou şi Ţigău.

Localitatea importantă din valea pârâului Lechinţa, cu aceeaşi denumire, apare în datele istorice prima dată în anul 1285, cu numele Lekicencha, ca şi o moşie vândută lui Hermann, fiul lui Hermann de Fata, magistrul spitalului de la Bistriţa, de către Dominicus fiul lui Nicolaus şi Nicolaus fiul lui Zegheu.

Cel mai vechi document istoric care atestă comunitatea săsească de aici datează din anul 1333, când listele unei conscripții papale înregistrează un Johannes plebanus de Lekenche. Localitatea făcea parte în acea perioadă din comitatul Dăbâca, moșia fiind împărțită între mai mulți proprietari.

Din anul 1453 a primit dreptul de târg, localitatea întreţinând o activă viaţă economică. În anul 1472 regele Matei Corvin a acordat dreptul de patronat al consiliului oraşului Bistriţa asupra bisericii din Lechinţa. Între

1554 si 1565 a activat ca paroh Christian Pomariu, umanist şi promotor al lutheranismului în Transilvania, cel care, în calitate de notar, a organizat Arhivele oraşelor Bistriţa, Cluj şi Braşov.

În 1602 localitatea a fost distrusă de către mercenarii generalului Basta, iar populaţia a fost aproape complet exterminată. După 1602 imigrează aici saşi din satele învecinate. În Lechinţa s-a stabilit un numar mare de saşi care au trăit alături de români până în 1944 (o parte şi după), extinzând treptat satul până la forma actuală. În toamna anului 1944 saşii au plecat în masă, iar localitatea a fost repopulată de locuitori din satele din jur şi din Munţii Apuseni.

Obiective de interes cultural şi turistic

· Biserica Evanghelică fortificată din Lechinţa (sec XIV-lea) - domină dealul de lângă centrul localităţii. În mijlocul incintei se ridică una dintre cele mai mari şi cele mai importante biserici gotice ale regiunii. Clopotul cel mare datează din secolul al XVIII-lea, cele două mai mici au fost turnate în anul 1923, la Sibiu. Orologiul este din 1861. Între 1554-1565 parohul – deja luteran - de Lechinţa a fost umanistul Christian Pomarius.

· Biserica evanghelică fortificată din secolul al XV-lea (astăzi ortodoxă), cu turn clopotniţă din 1579 din satul Vermeș - monument istoric încă din 1923, reprezentativ pentru perioada gotică târzie (sec. al XV-lea); compus dintr-o biserica fortificată, tip sală şi un turn-clopotniţă, ridicat între anii 1571 si 1579; edificiul suferă importante modificări în anul 1775; tot atunci sunt construite şi bolţile de factură barocă, care dau bisericii forma de azi; detalii cu caracter renascentist, dovedesc existenţa mai multor etape de derulare a construcţiei; decorul este amplu, deosebit şi individualizează Vermeşul, în raport cu celelalte construcţii religioase ale zonei; în 1852 şi 1871 au avut loc renovări şi transformări de mai mică anvergură, ce au presupus refacerea acoperişului şi introducerea tribunelor pe laturile vest şi sud ale navei; din 1944, în cadrul bisericii evanghelice Vermeş, slujbele religioase au încetat, lăcaşul de cult devenind nefuncţional.

· Biserica reformată din satul Țigău, construcție secolul al XV-lea, monument istoric - se ridică în zona centrală a localităţii, fiind înconjurată de o grădină şi o livadă îngrijită. Biserica medievală a satului apare în documente destul de târziu, doar în 1622. Din 1624 datează cea mai veche faţă de masă a bisericii, din pânză de in. În 1830 s-a ars clopotniţa, şi în incendiu s-au nimicit şi clopotele. Clopotele au fost returnate după scurtă vreme, iar în 1853 s-a reparat biserica fără acoperiş. În 1874 s-a ars din nou clopotniţa, în 1878 turnul a fost reconstruit, iar în 1886 au fost reparaţi pereţii fisuraţi. Orga bisericii a fost donată de György Veres şi

soţia sa în anul 1888.

· Biserica de lemn „Cuvioasa Paraschiva” din Țigău, datează din anul 1706. Lăcașul are hramul „Sf.Cuvioasă Paraschiva” (14 octombrie) și figurează pe lista monumentelor istorice.

· Biserica de lemn din satul Vermeș

· Biserica din lemn cu hramul “Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” din satul Bungard - datează din anul 1711, an care poate fi văzut pe bârna exterioară a laturii de sud a bisericii. Biserica a fost inclusă pe lista monumentelor istorice.

· Biserica evanghelică din 1907 din satul Chiraleș - monument istoric, se situează în mijlocul localităţii, lângă strada principală a satului, cu faţada vestică perpendiculară pe stradă. În dreapta bisericii se află parohia evanghelică, ale cărei ferestre reiau formele ferestrelor în arc frânt ale bisericii. Biserica-sală de mari dimensiuni a fost concepută în stil neogotic.

· Biserica ortodoxă "Sfântul Mare Mucenic Gheorghe" (fostă biserică evanghelică) din satul Sângeorzu Nou, construcție secolul al XV-lea, monument istoric

·Biserica de lemn "Sfânta Cuvioasă Paraschiva" din satul Sângeorzu Nou, construcție secolul al XVIII-lea, monument istoric

· Conacul din secolul al XVIII-lea, azi sediul Primăriei din Lechinţa


Personal:

Bibliotecar: post desfiinţat


Adresa: 427125 Lechința, Strada Principală nr. 224
Telefon: 0263 232050
Email: primaria.lechinta@yahoo.com