Biblioteca Publică Rebrişoara

Biblioteca Publică Rebrişoara

Servicii oferite publicului:

· Împrumut la domiciliu pentru adulți și copii

· Sală de lectură

· Acces gratuit la Internet

Anul înființării: 1961

Unități de bibliotecă: 10203


Monografie:

Sate componente: Rebrișoara (reședință), Gersa I, Gersa II, Poderei

Istorie locală

Numele aşezării vine de la termenul slav "rebro" = coastă, colină, termen care desemnează râul care străbate regiunea şi satele de pe cursul său. Râul apare în documente la 1380 sub formă "Rivulus Rebre". În 1440 actul de donaţie al Reginei Elisabeta către comitele secuilor cuprinde mai multe sate din Valea Rodnei între care "Felso-Rebra" - Rebra de Sus şi "als Rebra" - Rebra de Jos.

Intrate de timpuriu în structurile feudale ale regatului Ungariei, satele someşene şi-au conservat multă vreme formele de organizare şi libertăţile comunitare legate de existenţa obştilor săteşti şi ale instituţiei cnezatului şi voevodatului. Într-un document din 1486 se afirmă că românii din Rebrişoara, cu cneazul Ioan, se conduceau după legile nescrise ale românilor. La 1503 este amintit voevodatul de pe Valea Rebrei care la acea dată avea în frunte pe voevodul Pascu din Rebra şi de care ascultau cnezii din Salva, Rebrişoara, Zagra, Mocod şi Telciu.

În 1453 satele văii Rodnei au fost acordate lui Iancu de Hunedoara, comite perpetuu al districtului Bistriţa. După desfiinţarea comitatului, Matei Corvin include Valea Rodnei la oraşul Bistriţa. În registrele asupra contribuţiei strânse de oraşul Bistriţa din satele Văii Rodnei, figurează Rebre minor = Rebrişoara sau Klain-Rebre (1577).  Într-o scrisoare a şoltuzului Sucevei din anul 1638 este amintit Grigore, feciorul popii din Rebrişoara.

La 1642, satul avea 43 de gospodării din care 8 familii cu câte două perechi de boi, 16 cu câte o pereche de boi, iar 12 fără animale de tracţiune. În anul 1691 "Popa Toma şi Toader gindele şi cu pârgarii giurați scaunului şi cu toţi sătenii, cu mici cu mari, tineri şi bătrâni" jurau credinţă împăratului habsburgic Leopoldus.

Conscripţia din 1733 înregistra Rebrişoara ca sat românesc cu 219 familii şi 5 peoți uniţi şi un preot ortodox, cu două biserici din lemn. Înfiinţarea graniţei militare în 1762, duce la cuprinderea satului în structura militară cu toate consecinţele în plan economic, social, cultural şi în ceea ce priveşte statutul locuitorilor, deveniţi oameni liberi, dispunând de resurse pentru a-şi întreţine familiile şi a-şi asigura echipamentul militar.

În hotarul satului se mai află la 1767 o mănăstire locuită la acea dată de un preot de mir.

Tradiţia vorbeşte de existenţa unui grup de locuinţe sub dealul "Gruiu" unde erau aşezate mai multe familii de ruşi care au fost nimicite, înainte de 1848 de o alunecare de teren. După desfiinţarea graniţei militare, comuna beneficiază, împreună cu celelalte sate grănicereşti, de susţinere socială şi culturală pentru membrii comunităţii.

Obiective de interes cultural și turistic

· Peștera Tăușoare. Altitudine 950 m. Se află in zona vârful Basca pe versantul stâng al pârîului Izvorul Tăușoarelor, în Poiana Ursului, la confluența pârâului Lușchii cu pârâul Izvorul Tăușoarelor. Lungime totală a galeriilor- 16107 m; adâncime maximă- 600 m; diferența de nivel- 461,6 m. A fost declarată Monument al Naturii.

· Biserica din lemn "Sfântul Arhangel Mihail și Gavril", sec. al XVIII-lea

Personalități culturale locale

· Iacob și Ioachim Mureșanu. Rebrișoara este așezarea care a dat Ardealului sec. al XIX-lea una dintre faimoasele familii de cărturari.


Personal:

Rodica Maria Mureșan (anul angajării 1990)


Program:

Luni - Vineri: 8-16


Adresa: 427240 Rebrișoara, nr. 827
Telefon: 0263 220162, 229 290; 0745 900610
Email: rodicam67@yahoo.com