Biblioteca Publică Şieu

Biblioteca Publică Şieu

Servicii oferite publicului:

· Împrumut la domiciliu pentru adulți și copii

· Sală de lectură

· Cerc de pictură

· Acces gratuit la Internet

 

Anul înființării: 1952

Unităţi de bibliotecă: 10129


Monografie:

Sate componente: Șieu (reședință), Posmuș, Șoimuș, Ardan

Istorie locală

Așezarea a fost locuită încă din epoca străveche și veche, drumul de legătură dintre castrele Orheiu-Bistriței și Brâncovenești-Mureș, treceau la câțiva km de hotarul răsăritean al Șieului. În satul Posmuș, s-a descoperit un paloș scitic din bronz unicat în țară, datând din epoca fierului (800-500 î.e.n.). La Șieu, au fost descoperite monede din secolul XIV si XV, iar la Posmuș și Ardan au fost descoperite cetăți din pământ din secolul XV si XVI.

Șieul e atestat mai întâi cu nume de apă, în 1244 (Nagysajo, care înseamnă “râul sărat”), cu ocazia delimitării întinsului domeniu Goreni- Brâncovenești, iar ca localitate, în 1319, cu prilejul restituirii unor sate și moșii din domeniul consemnat sub numele de Nagosoyou și Nagsayou, adică Șieul Mare, de către regele Carol Robert de Anjou. Apare în registrul de dijme dintre 1332 –1337. Este consemnată parohia catolică a coloniștilor sași,

alături de cea a românilor ortodocși.

În anul 1439 se confirmă o împărţire de moşii între fiii voievodului Ladislau care luau câte o jumătate din moşiile Teaca şi Şieu.

În anul 1443, Șieul se găsea sub stăpânirea voievodului Transilvaniei pentru a trece apoi, succesiv în stăpânirea diferitelor familii nobiliare: Winbotzy, Ştefan (1583) şi Sigismund Bathori (1598), şi Rackoczy.

În anul 1720, Șieul avea 30 de gospodării (19 iobagi, 2 jeleri şi alte 9 categorii) folosind 154 jugăre teren arabil, o fâneaţă de 72 de cosaşi şi vii de 28 de zile de săpat, precum şi o maşină de apă.

Populaţia era de saşi şi români. Saşii erau lutherani, iar românii ortodocşi. Principele Kemeny Ianos avea aici o casă de vacanţă. Între anii 1550–1558 aparţinea de domeniul din Brâncoveneşti şi în proprietatea lui Szentivamy Kendi Ferener. Acesta în noaptea de 1 septembrie 1558 a fost asasinat din ordinul reginei Isabella. Satul a devenit proprietatea principelui, deci a statului şi în această calitate a intrat în posesia principelui Sigismund Bathori. În 1599 când a renunţat la tron, a păstrat domeniul Şieu în proprietatea sa privată. După moartea sa, Șieul a redevenit proprietatea principelui (statului). În jurul anului 1670 proprietarul era principele Mihai Apafi I. În 1682 s-a făcut conscripţia domeniului (inventarul) de către Diosreghi Daniel şi Szhorai Andras. Numărul iobagilor era de 72 .

Între 1722-1780, la Şieu era staţie poştalion între Bistriţa şi Reghin. În 1704 aici s-au ţinut şedinţele comitatului. Învăţământul de la Şieu în anul 1894-1895. Şcoala era de stat, mixtă, de fete şi băieţi. Erau 3 săli de clasă. Elevii erau 154 din care 90 băieţi şi 64 fete. Învăţătorii erau 3 , cu diplomă, titulari, doi bărbaţi și o femeie. Averea şcolii era de 1970 de forinţi de la stat şi 102 forinţi de la comună. Şcoala confesională evanghelică (săsească lutherană) avea o sală de clasă şi un învăţător. În total la Şieu erau 4 învăţători şi 4 săli de clasă.

Posmușul apare în documente la 1228 când este amintită moşia “tera Demetri“. În 1319 Posmușul, împreună cu alte 23 de sate, era acordat nobilului Thomas.

Satul apare din nou în documente la 1332-1335, în registrele de dijme papale. La 1422 moşia face obiectul unei tranzacţii între nobilul David Laczk şi greavul Iohann .

Posmusul ajunge alături de alte aşezări din zonă în stăpânierea lui Iancu de Hunedoara la 1443, iar la 1464 acesta intră în posesiunea lui Petrus de Zob.

În 1593 Posmușul se află între satele capitlului Teaca. Groful Teleki Pal a construit pe teritoriul satului o moşie nobiliară.

Primul document referitor la localitatea Șoimuș datează din 1319, când moşia făcea parte dintre posesiunile familiei nobiliare Simon.

În anul 1443 Șoimușul ajunge în stăpânirea lui Iohannes Corvinus. În anul 1453 satul este amintit ca aparţinând de comitatul “Dăbâca” .

O legendă vorbeşte că satul a fost întemeiat de saşii care au fugit din Rodna din cauza invaziei tătare din 1241.

La 1720, erau înregistrate în Şoimuş 84 de persoane, pentru ca, în anul 1850, să existe 275 de locuitori. Biserica de zid a fost ridicată în anul 1885.

Ardanul apare la început în documente sub numele de “Villa Yordani” primul document păstrat fiind din 1319, când satul se găsea în stăpânire nobiliară.

Registrele cu dijmele papale din 1333 consemnează pe “Hernicus sacertos de Villa Yordani”.

În secolele XIV-XV saşii aşezaţi aici s-au mutat în Şieu , satul devenind exclusiv românesc.

La 1504 Michael de Zob donează bisericii din Ragla, dijma din Ardan, numit “frumosul sat românesc”.

La 1600 în sat trăiau 63 de familii româneşti, pentru ca la 1721 numărul să scadă la 12 familii.

Conscripţia din 1831 înregistra la Ardan 403 locuitori de confesiune greco-catolică pentru ca la 1900 să fie consemnată o populaţie de 919 locuitori, 914 greco-catolici şi 5 iudaici şi o bisericuţă din lemn construită în 1884.

Obiective de interes cultural şi turistic

· Biserica reformată din secolul al XVI-lea, în satul Şieu

· Castelul Rácóczi din secolul al XVIII-lea, în satul Şieu

· Biserica evanghelică din secolul al XVI-lea, cu transformări radicale din 1850 şi clopotniţă din 1923, din satul Posmuş

· Castelul Teleki din secolul al XVII-lea, satul Posmuș

· Pădurea de larice (Larix decidua), declarată rezervaţie forestieră


Personal:

Bibliotecar: Viorica Gherasim (anul angajării 1990)


Program:

Luni - Vineri: 9-17


Adresa: 427290 Șieu, str. Principală nr. Nr. 261
Telefon: 0263 260159
Email: vioricaghebn@yahoo.com