Biblioteca Publică Telciu

Biblioteca Publică Telciu

An înființare: 1952

Unități de bibliotecă: 11925


Monografie:

Sate componente: Telciu (reședință), Fiad, Telcișor și Bichigiu

Istorie locală

Date exacte despre întemeierea localității nu există, iar prima atestare documentară apare în 1245 într-un document al regelui maghiar Bela al IV-lea prin care vorbea de ținutul Vallis Rodnensis (Vallis Vallachis), care se bucură de drepturi și imunități deosebite avute din vechime. Numele localității se pare că ar proveni din slavonul "chsech" care înseamnă vițel (legat, poate, și de neamul cehilor și moravilor care ocupau odinioară întreg spațiul panonic). Numele se datorează faptului că locuitorii acestor meleaguri, valahi, se îndeletniceau cu creșterea vițeilor. În documentul emis de regele maghiar, localitatea apare cu numele Chsech și era vorba de o însărcinare către comitele secuilor și preciza să fie ocupat teritoriul comunelor din Valea Rodnei și să fie administrate după drepturile și imunitățiile din vechime, iar din vechime să fie date la tezaurul regal anual 130 de mărci de aur. Numele localității a progresat în timp de la Chsech la Csech, Check, Telc, Telici și apoi la Telciu.

În 3 Iunie 1475, regele Ungariei, Matias Corvin, emite un act prin care dispune desprinderea teritoriului cunoscut sub denumirea "Vallis Rodnensis", de la comitatul Dăbâca și alipirea la teritoriul orașului Bistrița, "Districtus Saxonicus", menționând clauza expresă ca aceste localități și locuitorii lor să aibă aceleași drepturi, libertăți și privilegii ca și populația săsească a districtului. De asemenea, să depindă pe vecie de Bistrița și să plătească aceleași contribuții cuvenite regelui, ca și ceilalți locuitori.

Militarizarea Văii Rodnei (1761-1764) a reprezentat pentru populația românească de pe teritoriul cuprins în raza regimentului grăniceresc, un act cu multiplă însemnătate, determinând schimbări majore atât în plan sociopolitic cât și la nivelul sensibilității colective. Telciu era sediul companiei a X-a ce cuprinde grăniceri

din Hordou, Bichigiu și Romuli.

Stăpânirea habsburgică, motivată de rațiuni politice proprii, a edificat cadrul legislativ ce a înlesnit românilor accesul la educație și mai apoi la o anumită stare de prosperitate. O primă măsură de mare însemnătate pentru evoluția ulterioară a românilor a fost înființarea Bisericii Române Unite cu Roma (Greco-Catolică) prin unirea religioasă de la sfârșit de secol XVII, început de secol XVIII. Reformismul austriac a marcat debutul procesului de instituționalizare a educației pentru românii ardeleni.

La începutul secolului al XIX-lea, în 1816 și 1837, școala trivială din Maieru a fost mutată la Sângeorz, iar cea din Năsăud la Telciu. Acestea erau școli elementare, de trei ani, având trei discipline majore: citirea, scrierea și calcularea, având un program superior școlilor populare. Limba lor de predare a fost româna, până în 1837 când, datorită înființării școlilor comunale naționale, s-a hotărât ca în școlile triviale să se predea în limba germană. Aceste școli trebuiau să pregătească, între altele viitori subofițeri și funcționari ai districtului. Însă după 1852, ca urmare a noii politici imperiale, școlile triviale au trecut în subordinea ordinariatelor confesionale, îmbrăcând un caracter confesional (greco-catolic).

Între 1825-1830 s-au înființat în toate satele grănicerești școli elementare naționale (National-Gemeinde-Schulen), pentru populația districtului militar aceste școli reprezentând cea mai apropiată și mai general frecventată categorie de școli. Instituția graniței militare se desființează în 1851, fiind înființat apoi Districtul românesc Năsăudean din care face parte și localitatea Telciu.

Personalități culturale locale

· Tănase Todoran - sfânt martir ortodox (născut în Bichigiu)

· Luca Onul - poet (născut în Telciu)

· Valeria Peter Predescu - solistă de muzică populară (născută în Telciu)


Personal:

Bibliotecar: post vacant


Adresa: 427355 Telciu, Str. Principală, nr. 78
Telefon: 0263 369004
Email: primariatelciu_bn@yahoo.com