Biblioteca Publică Urmeniş

Biblioteca Publică Urmeniş

Servicii oferite publicului:

· Împrumut la domiciliu pentru adulți și copii

· Sală de lectură

· Acces gratuit la Internet

Anul înființării: 1965

Unități de bibliotecă: 10537


Monografie:

Sate componente: Urmeniș (reședință), Câmp, Coșeriu, Delureni, Fânațe, Podenii, Scoabe, Șopteriu, Valea, Valea Mare

Istorie locală

Comuna Urmeniș este situată în sud-vesul judeţului. Localitatea Urmeniş apare în documente încă din anul 1329, aparținând, în secolele următoare, familiei Bánffy, care înalță aici un castel impozant. În registrele de dijme papale din anii 1332-1335 este înregistrat Paul Sacerdos de Ormenius, Ermenius.

În anul 1638, Urmenișul intră în proprietatea principelui Gheorghe Rákóczi I, care şi-a creat aici centrul domeniului Urmeniş-Coroisanmartin.

Câțiva ani mai târziu după ce Urmenișul a intrat în proprietatea principelui, acesta a decis să construiască aici centrul domeniului său, astfel încât meșterul din Alba Iulia Mátyás Fundáló a proiectat și apoi a construit (între 1638 și 1641) pentru soția principelui, Suzana, un conac cu etaj, pe locul unei clădiri din nuiele împletite.

Conacul a fost ridicat din cărămidă, iar accesul se făcea pe o scară de piatră cu coloane. După încă vreo 8 ani, prin 1649, a mai fost construită o casă de locuit, după proiectul meșterului Kőműves András din Dej. Această nouă casă nu mai există, dar în 1721 a fost menționată într-un inventar al domeniului.

Castelul și-a schimbat proprietarii pe la 1650, în vremea lui Gheorghe/György Rákóczi al II-lea. Mai întâi, a ajuns în posesia familiei Barcsai, după care a intrat în posesia familiei Bánffy. A fost modernizat de Dénes Bánffy în 1668. La sfârșitul secolului 18 castelul a fost reconstruit, primind înfățișarea de astăzi, însă nu există izvoare despre această reconstrucție.

La parterul castelului se află 9 camere cu bolţi în cruce iar la etaj toate cele 8 camere sunt cu tavan, interiorul castelului fiind caracterizat prin simplicitate. Castelul nefiind locuit se află într-o stare avansată de degradare, mobila şi decoraţiile originale ale interioarelor au dispărut în întregime. Clădirea era acoperită cu ţiglă, şi avea un subsol cu mai multe încăperi şi cu ziduri de piatră netencuite. Clădirile anexe și clădirea construită în 1648 nu mai există.

Proprietatea a fost retrocedată după Revoluție urmașilor familiei care a cumpărat castelul de la contele Bánffy la începutul secolului 20.

În 1985, în satul Șopteriu a fost descoperită o comoară: 1664 de monede de aur din diverse perioade, din antichitate până în secolul 16. Comoara a fost găsită din întâmplare de niște localnici și se presupune c-a fost îngropată de unul din membrii familiilor Bánffy sau Rákóczi, care se afla într-un mare pericol și a vrut să-și salveze tezaurul.

Monedele găsite de localnici au fost recuperate în totalitate la acea vreme cu ajutorul miliţienilor. Tezaurul, adăpostit în vase de lut, putea aparţine oricăreia dintre familiile nobilare care aveau proprietăţi în zonă, dar nu sunt excluse nici alte variante. Tezaurul a fost acumulat pentru valoarea metalului.

Imediat după descoperire, tezaurul a fost solicitat pentru a fi prezentat la Bucureşti la o expoziţie. În anii 90 a început o corespondenţă cu Banca Naţională a României pentru recuperare. Demersurile pentru recuperare au avut succes abia în mai 2009, an când Judecătoria sectorului trei Bucureşti a dat câştig de cauză Consiliului Judeţean Bistriţa-Năsăud în procesul intentat Băncii Naţionale a României având ca obiect recuperarea tezaurului de la Şopteriu.

Astăzi, comuna Urmeniș este electrificată, există reţea de gaz care acoperă majoritatea nevoilor locale, servicii de telefonie fixă şi televiziune prin cablu. Se caută soluţii pentru introducerea canalizării şi în curs de finalizare se află reţeaua de apă, prin finanţare SAPARD.


Personal:

Bibliotecar: Ghizela Tomșa


Program:

Luni - Vineri: 8-16


Adresa: 427370, Urmeniş, Str. Principală nr. 204
Telefon: 0263 354177; 354157; 0747 581880
Email: elatomsa@yahoo.com