Ion Th.Ilea

Data: 06.12.2013

Ion Th.Ilea

Ion Th. Ilea (n. 17 iunie 1908, Bistricioara/Bistriţa Bârgâului – d. 1983, Bistricioara) a fost un poet, prozator şi memorialist român, unul dintre cei mai cunoscuţi reprezentanţi ai aşa-zisului grup de ‘tineri poeţi ardeleni’ (din care mai fac parte Emil Giurgiuca, George Boldea, Mihai Beniuc ş.a.) care se remarcă printr-o lirică la limita dintre tradiţionalism şi modernism.

 

Ca şi la Beniuc sau Giurgiuca, Ion Th. Ilea, mai ales în ‘Gloata’, are unele accente sociale în maniera lui Aron Cotruş. Poetul a fost caracterizat ca ‘…făcând parte din rândul poeţilor care se definesc prin sforţarea de a se elibera de didacticismul coşbucian prin violenţa specifică a expresiei, prin asprimea versului, spre a fi în ton cu problemele europene ale liricii’ (G. Călinescu – Istoria literaturii).

 
E născut din părinţi ţărani – descendenţi din familia lui Ilea de Borgo (nobili), rămâne orfan de tată la vârstă fragedă. E nevoit să-şi câştige existenţa ca simplu muncitor în diferite branşe, dar absolvă în 1934 Academia de Artă Dramatică.

 

Colaborează la diferite reviste, fiind un timp director la “Eu şi Europa” (Deva) şi ‘Transilvania noastră’  (Bucureşti). În septembrie 1943, fiind la cenzura presei, avizează publicarea pamfletului “Baroane”, a lui Tudor Arghezi, fapt care-i aduce acestuia internarea în lagărul de la Târgu-Jiu, iar Ion Th. Ilea ia drumul munţilor până în 1944.