”… pe Ion Barbu l-am cunoscut abia în 1946 /…/ era poetul meu preferat, era idolul meu. Eram încremenită cu micile mele rândulețe în fața lui. Dar el mi-a citit cartea de debut în manuscris și mi-a făcut adnotări, unele elogioase, dar nu toate. De exemplu, despre poemele în limba spargă pe care am inventat-o /…/ a scris: Nina Cassian, dacă pui în volum năzdrăvăniile astea, te ucid, cu dreptul pe care mi-l dă marele, fără de seamă talent ce-l ai”.
(Rodica Binder în dialog cu Nina Cassian)