Ion Simuț: "Ioan Pintea - managerul cultural al anului 2019”

Data: 10.02.2020       Beneficiar: Comunitatea bistrițeană

Ion Simuț: "Ioan Pintea - managerul cultural al anului 2019”

Ion Simuț: Bilanț cultural/2019.
"Ioan Pintea - managerul cultural al anului 2019...Biblioteca Județeană „George Coșbuc” Bistrița-Năsăud devine o bibliotecă de importanță națională pentru fondul de carte de patrimoniu, pentru manuscrisele deținute, pentru relația privilegiată cu scriitorii și literatura română vie, pentru mobilități în comunitate și pentru alte inițiative de prezență și vizibilitate publică”. (Ion Simuț, Revista „Familia”, nr. 1, ianuarie 2020)

Mulțumim, Ion Simuț !

Care sunt cărțile, revistele, editurile și realizările literare cele mai importante ale anului 2019?

Mi-am pus aproape aceeași întrebare și la începutul anului trecut, cu privire la anul anterior, 2018 (am renunțat la așteptările pentru 2020). Se poate vedea în „Familia”, nr. 1 din 2019. Invit cititorii consecvenți să vadă răspunsurile mele de atunci, împreună cu unele precizări (de principiu, de atitudine și de procedură), pe care le reiau în preambul sau pe parcurs.
S-a încheiat un an literar și riscăm ca imaginea lui să se estompeze în memoria noastră. Ce rămâne? Ce contează cu adevărat? Ce iese în relief? Răspund onest și cât pot de exact, adică cu exemple, dar nu pot să nu-mi recunosc limitele, care mă conduc spre aproximații. Răspunsul meu e, inevitabil, unul subiectiv.

Sunt cuprinse aici, în mod evident și de la sine înțeles, opinii persona le, mărginite de gustul propriu și limitate în informație la cât am reușit să cit esc. Sunt sigur că au apărut și alte cărți bune, dar despre care, din păcate, nu am aflat sau am aflat, dar pe care nu le-am citit încă, până în acest moment când scriu (la jumătatea lunii ianuarie 2020). Cu certitudine apar la sfârșitul anului 2019 și la începutul lui 2020 alte cărți demne de luat în seamă pentru această selecție, dar la a căror valoare nu am apucat să reflectez. Intenția mea a fost să fac un tur de orizont, să dau o imagine orientativă pentru cine ar fi tentat să facă un bilanț retrospectiv al anului liter ar 2019 și să se gândească la ce rămâne sau la ce tendințe sunt simptomatice. Nu a fost un an rău pentru literatura română.

Selecția din fiecare secțiune este ordonată alfabetic, după autori, nu ierarhizată pe locurile 1, 2, 3. Selecția e generoasă, până la a alcătui un panoramic editorial, pentru a da o idee de ansamblu asupra literaturii dintr-un an, așa cum se vede din ianuarie 2020, când anul editorial este neîncheiat, deci incomplet.
Scriitorii orădeni, foarte activi și foarte productivi în 2018 și 2019, nu au fost introduși de mine în această competiție, într-un mod deliberat.

Cartea anului 2019

Nicolae Manolescu, Istoria critică a literaturii române. 5 secole de literatură, ediția a II-a, revăzută și revizuită, Editura Cartea românească.

● La finele retrospectivei de anul trecut o consideram cea mai așteptată carte a anului 2019. A apărut în noiembrie, a fost lansată la Târgul Gaudeamus și nu a apucat să fie comentată până la sfârșitul anului calendaristic. Va fi, cu siguranță și pe bună dreptate, cea mai comentată carte din primele luni ale noului an, ca o prelungire firească a anului editorial 2019. Modificările sunt importante și merită reflecțiile noastre însoțitoare. Presa literară din noiembrie și decembrie 2019 a fost dominată tematic de aniversarea a 80 de ani ai criticului. „România literară” îi consacră numărul 50 din 2019, fără a aduce deocamdată în discuție noua ediție din Istoria critică.

Roman

Daniel Bănulescu, N-ai vrea să te trimit în Paradis?, Editura Paralela 45;
Gabriel Chifu, În drum spre Ikaria, Editura Art; revista „România literară” a făcut un eveniment din roman, dându-l în avanpremieră editorială în nr. 48 din 15 noiembrie 2019, cu prezentări publicitare de Nicolae Manolescu și Mircea Mihăieș; în nr. 51-52 din 6 decembrie 2019,
Daniel Cristea-Enache îi consacră o cronică entuziastă;
Doina Ruști, Homeric, Editura Polirom;
Stelian Tănase, Marele incendiator. Cronica unui fapt divers,
Editura Corint (prezentăm romanul în acest număr 1, 2020, din „Familia”);
Cristian Teodorescu, București, marea speranță, Editura Polirom;
● Mai am la îndemână pentru citit: Bogdan Teodorescu, Și vom muri cu toții în chinuri, Ed. Polirom; Mircea Daneliuc, Sfumato, roman apărut tot la Polirom; Cătălin Mihuleac, Deborah, Ed. Humanitas. Aștept de la Editura Polirom romanul Buburuza de Liliana Corobca. Am - și de astă dată, ca și la începutul anului trecut - restanțe de lectură, după cum observ din cronicile literare referitoare la proză (Marius Miheț mi-e un ghid, prin rubrica lui din „România literară”). Mă voi strădui să-mi fac o imagine mai clară despre situația romanului, pe care să o reflectăm adecvat în paginile revistei „Familia”, cu ajutorul colaboratorilor, la rubrica PODIUM;
● Avem și astăzi, după 30 de ani de libertate, tendința să neglijămliter atura română din Basarabia. În „Viața românească”, nr. 11-12 din 2019, Vitalie Ciobanu semnalează romanul lui Constantin Cheianu Ultima amantă a lui Cioran; probabil o secvență de biografie romanțată; de pro curat și de citit!
● Îmi recunosc lacunele în privința prozei celor mai noi promoții; privesc cu încredere la recomandările din „Observator cultural” pentru ceea ce ar trebui să însemne noua literatură: în numărul aniversar 1000, ultimul din 2019, Bogdan Crețu scrie despre romanul Recrutorii de Mihai Buzea, Adina Dinițoiu despre Sonia ridică mâna de Lavinia Braniște, iar anterior, în nr. 997, Bogdan-Alexandru Stănescu despre Viața și întoarcerea lui Halle de Alexandru Potcoavă. Îmi propun să-i urmăresc mai atent pe acești noi cronicari literari, deja consacrați, deși nerecunoscuți de cealaltă parte a presei culturale. Dar mai ales îmi propun să mă documentez în aceste noi teritorii ale ficțiunii și autenticității.

Proză scurtă

Mircea Cărtărescu, Melancolia, Editura Humanitas;
Vitalie Ciobanu, Zilele după Oreste, Editura Humanitas;
Mircea Pora, Ce mai faceți, maestre?, Editura Eikon;
● M-a stimulat, în legătură cu cartea lui Vitalie Ciobanu, cronica lui Mircea V. Ciobanu, din „Viața românească”, nr. 11-12 din 2019; Mircea V. Ciobanu susține acolo de mai bine de un an o cronică literară special dedicată scriitorilor basarabeni, foarte necesară pentru a îmbogăți registrul receptivității critice;
● Am citit în „România literară”, nr. 49 din 22 noiembrie 2019 o excelentă proză de Bedros Horasangian, ceea ce îmi dă speranța unui viitor volum semnat de acest prozator excepțional, de câțiva ani eclipsat de publicist.

Poezie

Mariana Codruț, pulsul nu poate fi minimalist, Editura Paralela 45;
Marian Drăghici, păhăruțul, Editura Junimea;
Vasile Igna, Periscop, Editura Cartea românească;
Ion Pop, Lista de așteptare, Editura Limes;
Radu Vancu, Psalmi, Casa de editură „Max Blecher”;
● Mulți alții au mai publicat în 2019 volume de poezie, dar nu le-am văzut. Caut, de pildă, volumul lui Mircea Dinescu Scaunul cu trei picioare.
Capodopere și capodoperete, apărut în 2019 la Editura Fundația pentru poezie „Mircea Dinescu”, dar deocamdată nu e difuzat prin librăriile online.
● Se află printre cele mai bune cărți de poezie și volumul lui Ioan Moldovan, Multe ar mai fi de spus, apărut la Editura Cartea românească, dar am stabilit de la început că nu pun în selecție cărțile scriitorilor orădeni (o simplă convenție de lucru);
● Editura Tracus Arte are o colecție la care ar trebuie să ne școlim scepticismul în privința noii poezii: „Poezia deceniului I”, unde, de pildă, în 2019, a apărut ediția a treia, revăzută, a unei cărți de Florin Partene, Reverența, volum apărut inițial la Editura Vinea, în 2007.
● Antologiile de autor îmbogățesc peisajul; rețin deocamdată: Nora Iuga, Înainte ca ochiul să-și fi terminat privirea (antologie de Rita
Chirian), Editura Cartier; Grete Tartler, Versuri și uscate, antologie (19702019), Editura Junimea; Ioan Pintea, Față către față (poeme alese, 19922019), Editura Cartier; Teodor Dună, Minunata lume (antologie), Editura Cartier. Colecția Poesis de la Editura Cartier are cel mai semnificativ program de retrospective poetice.

Literatură confesivă

Jeni Acterian, Corespondență, Editura Vremea;
Constantin Eretescu, Turnul de veghe. Jurnal de exil, vol. IV, 20112018, Editura Vremea [de recuperat și volumele I-III, apărute în anii anteriori];
Alexandru Mironescu, Admirabila tăcere. Jurnal 1968-1969, prefață de Marius Vasileanu, Editura Humanitas.

Critică literară

Corin Braga, Archétipologie postmoderne. D’Oedipe à Umberto Eco, Honoré Champion Éditeur, Paris; un comparatist redutabil care trece cu ușurință peste limitele noastre lingvistice obișnuite, devenind în critica literară un european adevărat, fără intermediari, un erudit cum fusese și Adrian Marino;
Daniel Cristea-Enache, Linia de contur. Cronici literare, I, Editura Spandugino; prezentat sărbătorește în „România literară”, nr. 1-2 din 2020 de către Răzvan Voncu, Vasile Spiridon, Ioan Holban și Victor Cubleșan;
Mircea Mihăieș, O noapte cu Molly Bloom. Romanul unei femei, Editura Polirom; volum promovat de un interviu cu autorul în „România literară”, nr. 45 din 25 octombrie 2019, și de o cronică favorabilă a lui Vasile Popovici, apărută în mod surprinzător tocmai în numărul aniversar 1000, ultimul de anul trecut, al „Observatorului cultural”, revistă de opoziție față de holdingul de presă USR; ceea ce arată că lucrurile nu sunt așa cum par; cartea lui Mircea Mihăieș trece toate barierele;
Alex Ștefănescu, Eminescu poem cu poem. La o nouă lectură: postu mele, Editura All; beneficiar al premiului „Cartea anului 2019”, acordat de
„România literară”;
Lucia Țurcanu, Poezia BASA, Editura Arc, Chișinău [un studiu despre poezia basarabeană];
Răzvan Voncu, Poeți români de azi, ediția a II-a, revăzută și adăugită, Editura Școala Ardeleană; criticul este omagiat la 50 de ani în nr. 38 din 2019 al „României literare”.

Istorie literară

Mircea Anghelescu, O istorie descriptivă a literaturii române. Epoca premodernă, Editura Tracus Arte;
Alexandru Laszlo, Cum se inventează un huligan? Mihail Sebastian, ziarist la „Cuvîntul”, Editura Cartier, Chișinău;
Eugen Negrici, Literatura română sub comunism, ediția a III-a, revăzută și adăugită, Editura Polirom;
Magdalena Răduță, În context. O lectură sociologizantă a literaturii române din ultimul deceniu comunist, Editura Muzeul Literaturii Române;
Ligia Tudurachi, Grup sburător. Trăitul și scrisul împreună în cenaclul lui E. Lovinescu, Editura Universității de Vest, Timișoara.

Istorie literară locală (referitoare la Bihor)

Florin Ardelean, Istoria presei culturale din Oradea. Studii (I), Editura Eikon.

Teorie literară

Nicolae Rață-Dumitriu, Eseuri de teorie literară, Editura Muzeul Literaturii Române.

Ediții critice, antologii

Marin Diaconu, Existențialismul românesc, vol. I-II, prefață de Eugen Simion, Academia Română, Fundația Națională pentru Știință și Artă, Editura Muzeul Literaturii Române;
Alina Purcaru, Paula Erizanu, Un secol de poezie română scrisă de femei, vol. I (1990-2019), Editura Cartier;
Alexandru Ruja, Aron Cotruș. Opere, vol. I-III, Editura Muzeul
Literaturii Române;
Elena Zaharia-Filipaș, Magdalena Răduță, Ion Vinea. Opere, vol. XI. Publicistică (1941-1942), Editura Muzeul Literaturii Române.

Debut

Anul trecut mi-am exprimat deruta proprie și insatisfacția în privința debuturilor. Rămân la aceleași stări confuze. Nu am citit nimic din această ca teg orie și îmi asum că e și vina mea în carența de informație. Hai să zicem că de informație nu am duce lipsă, dacă ne uităm pe site-urile editurilor și prin reviste, în primul rând la rubrica despre debuturi în poezie a lui Gellu Dorian din „Convorbiri literare”. În „Observator cultural”, nr. 997 din 4 decembrie 2019, Claudiu Komartin prezintă favorabil trei debutanți în poezie: Artiom Oleacu, Vlad Sibechi și Artur Cojocaru; nu m-a convins, dar mi-a trezit interesul. Alt nume nou: Premiul Eminescu Opus Primum al anului 2019 pentru debutul în poezie a fost acordat volumului Industria liniștirii adulților de Anastasia Gavrilovici.
Dar unde sunt debuturile în proză? Cu siguranță că există, dar nu știu eu în acest moment să le dibuiesc. Pentru 2017 îl descoperisem pe Alexandru Done. Pentru 2018 l-am descoperit pe Mirel Taloș. Amândoi au fost premiați de USR. Dar pentru 2019 nu știu ce să zic în acest moment. Dacă aș răscoli presa anului aș găsi recomandările, dar de ce nu mi-au sărit până acum în ochi numele demne de interes? În „Observator cultural”, nr. 1001, primul din acest an, Adina Dinițoiu semnalează următoarele nume de debutanți în proză, la bilanțul anului: Tonomatul de Andrei Panțu (proză scurtă, Humanitas), Trilogia sexului rătăcitor de Cristina Vremeș (roman, Humanitas), Părinți de Diana Bădica (roman, Polirom), Varșava de Ana Donțu (povestiri, Nemira).

Editorialiștii mei preferați din revistele culturale

Anul trecut i-am remarcat pe Adrian Popescu la „Steaua” și pe Nicolae Prelipceanu la „Viața românească”; pentru 2019, îi păstrez printre preferințe, alături de:
Dan Cristea, la revista „Luceafărul de dimineață”; și cronica lui literară o citesc cu plăcere și curiozitate.

Cea mai plăcută rubrică (pentru mine, din toată presa noastră literară)

Alex Ștefănescu, Viață și operă, în revista „Luceafărul de dimineață”; din presa literară a anului 2019 nu am așteptat nimic altceva mai cu interes și nu am parcurs nimic altceva cu mai mare satisfacție intelectuală. Ar fi minunată o carte care să adune toate articolele acestei rubrici și sper că ea va veni.

Cele mai bune edituri

Editura Muzeul Literaturii Române – pentru că e singura care publică în ediții științifice clasicii, fie în seria de „Opere fundamentale”, coordonată de Eugen Simion (anul trecut au apărut volume de Opere de Dimitrie Cantemir, Ion Minulescu, Vasile Alecsandri, Pompiliu Constantinescu, Șerban Cioculescu, Nicolae Iorga, A. D. Xenopol), fie în alte colecții (ediția de Opere Ștefan Petică s-a încheiat în patru volume; ediția de Opere Ion Vinea continuă cu volumul XI); de asemenea, are meri tul de a recupera și publica sistematic scriitori din exil: Virgil Tănase și Vin tilă Ivănceanu; alte inițiative remarcabile, îndeosebi în domeniul istoriei l ter are, pot fi văzute pe site-ul editurii;
Editura Vremea – pentru că publică sistematic opera lui Vintilă Horia, cu tendință spre integralitate (11 volume până acum), un mare scrii tor român din exil, recuperat prea târziu pentru a fi intrat cum se cuvine în circuitul nostru de referințe.
Editura Polirom pentru editarea prozei contemporane rămâne în continuare pe primul plan, cum a fost și până acum. Evident că și Editura Humanitas rămâne printre cele mai importante edituri. Dar în preferințele de mai sus am căutat ceea ce se vede mai puțin.

Revista literară care mi-a plăcut cel mai mult în 2019

Tot „Viața românească” (ca și anul trecut) – elegantă, sobră, exigentă, bine structurată; a adăugat o cronică permanentă la cartea literară din Basarabia, cronică semnată de Mircea V. Ciobanu; am încă un argument pentru a o citi constant; m-aș bucura să se poată menține cu apariție lunară, nu o dată la două luni;
● Cea mai importantă revistă literară rămâne „România literară” din foarte multe motive (repet ce-am spus anul trecut, deși revista mă închipuie ca pe un dușman și mă declară persona non grata). În primul rând pentru că e făcută de profesioniști ai condeiului și de buni cunoscători ai vieții lite rare. Dar poate că un rol extrem de important e capacitatea de a aduna întrun centru de opinie, un centru de referință, o viață literară atomizată, dis persată, centrifugă, cu tendințe de relativizare și mediocrizare, de complacere în lumi culturale marginale, autosuficiente. În 2019 a exagerat puțin în tendința de a fabrica statui pentru membrii redacției; nu mă refer la Nicolae Manolescu, ci la ceilalți care se monumentalizează și se sanctifică prea devreme; puțină moderație nu ar strica;
● Revista „Neuma”, pentru care mă arătam foarte interesat anul trecut, m-a dezamăgit; deși apare la Cluj, este foarte aservită centrului, ca multe alte reviste din provincie; independența de opinie a devenit un lucru rar, privit cu suspiciune și penalizat;
● Foarte multe reviste lunare și-au redus drastic numărul de apariții, devenind trimestriale greoaie sau cu o apariție gâfâită o dată la două luni; chiar „România literară”, ce fusese un săptămânal disciplinat cândva, și-a rărit în 2019 aparițiile fizice la 42, în loc de 52 – e drept că mărind numărul de pagini la edițiile duble. Nu e un semn de normalitate; în spatele acestor precauții stau mai multe cauze, datorate în principal crizei de public;
● A stârnit prea multe patimi articolul meu Elegie pentru revistele literare, a cărui atitudine o anunțam în numărul 1 din 2019 al „Familiei” cu aceste considerații ce au fost trecute cu vederea în ianuarie, dar diabolizate în mai și în lunile următoare: „Revistele literare, mai vechi sau mai noi, o duc într-o dulce inerție, indiferente față de lipsa de receptivitate a publicului, amorțite, plictisitoare, repetând aproape identic aceeași structură; cu foarte puține excepții, fac producție pe stoc. «Observator cultural» iese din serie, mi se pare o revistă mai dinamică decât altele. Cele mai multe sunt un fel ciudat de reviste pentru nimeni. Sau, în cel mai bun caz, avem reviste pentru cercul restrâns al colaboratorilor: noi scriem revista, noi o citim și poate că ne citim numai noi pe noi dintr-un inform balot de texte aruncat în neant” (e un auto-citat; pentru conformitate, a se vedea „Familia”, nr. 1, ianuarie 2019.
● Considerațiile de atunci rămân valabile, deși las deplina libertate cui vrea să le considere niște exagerări. Un singur lucru aș dori din partea cui își exprimă supărarea: să se refere la reviste, nu la mine. Și, eventual, să ne respectăm reciproc în diferența de opinii.

Managerul cultural al anului

Ioan Pintea – directorul Bibliotecii Județene „George Coșbuc” Bistrița-Năsăud. A primit și gestionează donații de manuscrise, dactilograme, documente de la Nicolae Manolescu (peste 14.000 de pagini, plus corespondența primită și dactilogramele cu corecturi pentru Istoria critică), Eugen Lovinescu (prin intermediar), Dorin Tudoran, Nicolae Balotă (22.811 de pagini), Mihai Zamfir, Petru Poantă, Dumitru Dinulescu, cărți cu autograf din biblioteca Virgil Ierunca/Monica Lovinescu, cărți reprezentative din bibliotecile personale ale scriitorilor români: Ion Marin Sadoveanu, Nicolae Manolescu, Viorica Nișcov, Ion Oarcăsu, Zaharia Sângeorzan, Andrei Marga. Sunt așteptate biblioteca Ion Horea și corpusul de scrisori Paul Miron; în 2019, a obținut de la Consiliul Județean Bistrița-Năsăud o clădire adecvată pentru punerea în valoa re a cărții vechi existente în bibliotecă (peste 25.000 de volume: incunabule, carte de patrimoniu, carte rară), clădire care va găzdui manuscrisele, dactilogramele, documentele, cărțile cu autograf. Clădirea se va numi „Casa colecțiilor și a documentelor de patrimoniu” și va avea săli expoziționale, săli de cercetare, toate dotate cu infrastructură specifică; casa are și un trecut istorico-cultural: aici a locuit, în ultimii ani de viață, Matei Eminescu, fratele lui Mihai Eminescu; în anul 2020 speră să fie terminate lucrările de restaurare. A fondat filiala „George Coșbuc” în raionul Glodeni, Republica Moldova; a inaugurat statuia George Coșbuc (opera sculptorului Ilarion Voinea) în curtea Bibliotecii Județene Bistrița-Năsăud; a inițiat deschiderea unor biblioteci școlare în zone defavorizate: Valea Tureacului, Viile Tecii; are bibliobuzul Bibliotecii, cu care face deplasări în zonele cele mai îndepărtate din județ, zone în care elevii nu au acces la carte; editează revista „Ipostaze”, o revistă tip arghezian „Bilete de pa pagal”, scrisă de elevi, profesori și bibliotecari; inaugurează Biblioteca Digitală, iar pentru început preconizează digitizarea unor cărți din Fondul de carte veche al Bibliotecii și din biblioteca personală a lui George Coșbuc de la Muzeul Coșbuc; elaborează și va tipări bibliografii Ion Pop Reteganul, Veronica Micle; are în curs de tipărire bibliografia Andrei Mureșanu; în proiectul Biblionex are dialoguri culturale în comunitățile românești de dincolo de graniță: Republica Moldova, Serbia, Ucraina, Spania; Biblioteca deține și un ”American Shelf”, la deschiderea căruia a participat fostul ambasador al SUA, dl. Hans Klemm.
Biblioteca Județeană „George Coșbuc” Bistrița-Năsăud devine o bibliotecă de importanță națională pentru fondul de carte de patrimoniu, pentru manuscrisele deținute, pentru relația privilegiată cu scriitorii și literatura română vie, pentru mobilități în comunitate și pentru alte inițiative de prezență și vizibilitate publică.

(Ion Simuț, Revista „Familia”, nr. 1, ianuarie 2020)