(n. 16 martie 1979, Bistriţa).
Constantina Raveca Buleu s-a născut la 16 martie 1979, la Bistriţa. După absolvirea Facultăţii de Litere a Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca, secţia Limba şi literatura română – limba şi literatura germană (2002), a urmat cursurile masteratului Istoria ideilor – istoria imaginilor din cadrul aceleiaşi facultăţi, dându-şi apoi doctoratul în filologie cu teza Paradigma puterii în secolul al XIX-lea, tot la Universitatea „Babeş-Bolyai”, cu calificativul Summa cum laude (2008). Membră a Uniunii Scriitorilor din anul 2008, a publicat studii şi eseuri în volume colective şi în presă, fiind autoarea următoarelor
Volume: Reflexul cultural grec în literatură (2003); Dostoievski şi Nietzsche. Congruenţe şi incongruenţe (2004); Patru eseuri despre putere. Napoleon, Dostoievski, Nietzsche şi Foucault (2007).
* * *
„Fire în esenţă senină, ludică, sublimată auster în identitatea unei sobrietăţi disciplinate ce urcă din respectul obiectiv şi avizat pentru actul de cultură, Constantina Raveca Buleu e cel mai realizat nume de până acum al seriei postdecembriste de tineri comparatişti clujeni. Ea a pornit la drum sistematic, ambiţios şi precis, făcând remarcabile studii de diacronie culturală, materializate în volumul Reflexul cultural grec în literatură (Cluj-Napoca: Casa Cărţii de Ştiinţă, 2003), a trecut apoi la abordarea preponderent speculativă, de profunzime, a unei relaţii intelectuale specializate (Dostoievski şi Nietzsche: Congruenţe şi incongruenţe, Cluj-Napoca: Ed. Limes, 2004), oprindu-se în cele din urmă, preţ de un doctorat aflat în curs de finalizare, la reprezentările culturale şi literare ale puterii în secolul al XIX-lea. […] Cărţile de până acum ale Constantinei Raveca Buleu confirmă din plin stilul înalt, perfecţionist al omului care le-a conceput. Conţinând numeroase aspecte discutate în premieră în exegeza românească, de pe poziţia unei excelenţe stilistice echilibrate, care face ca volumele să fie foarte dense la lectură, cărţile Constantinei Raveca Buleu confirmă o vocaţie erudită de tip universitar, combinată cu o disciplină bibliofilă de esenţă constructivă, sistematizatoare, caracteristică pentru un om cu har şi chemare pentru actul peren de cultură, care suferă atunci când nu găseşte toate cărţile de care are nevoie şi exultă atunci când liniştea bibliotecii îi oferă calmul uman şi intelectual în spiritul cărora a ales, foarte frumos şi discret, să trăiască.” (Ştefan Borbély, în: „Apostrof”. Nr. 12 (247), 2007)
„Contează poate contextul formării, dar mai cu seamă înzestrarea şi studiul autoarei. Tînăra cercetătoare cu nume aiuritor izbuteşte să fascineze lectorul într-un volum care numai facil nu este, dar se citeşte ca romanele poliţiste.[…] studiul despre Napoleon ar merita două coperţi de carte, ba şi un premiu pe care un juriu dibaci ar trebui să îl acorde. Talentul fără erudiţie e ca pălăria fără cap, dar Constantina […] le are pe amîndouă, adică pe toate patru, cum se vede şi dintr-o poză de copertă. Bravo ei, să mai scrie!” (Horia Gârbea, înLuceafărul de dimineaţă. Nr. 2, ianuarie, 2008)
Membră a Uniunii Scriitorilor din România
