DARIU POP

S-a născut la 16 aprilie 1887, în localitatea Măgura Ilvei.  A încetat din viață la Cluj

Profesor și revizor școlar sătmărean, ziarist cu multiple preocupări – poezie, teatru, muzică, pictură.

Colaborează la „Foaia poporului” din Budapesta și „Românul” din Arad.

Activitatea literară:

Redactor al primei reviste literare din județ:  „Țara de sus”  (1921).

Editor al ziarului de afirmare națională „Granița”  (1934-1935).

Redactează și o revistă umoristică, de culegeri populare: „Sân Văsâi”  (1925; 1934-1937).

Lucrări publicate:

  • „Crizanteme tîrzii”, poezii, Satu Mare, 1933, ;
  • „În ultimul moment”, comedie într-un act, Satu Mare, Ed. Presa Liberă, 1932;
  • „Mărturii strămoșești”, note paleografice pe margini de cărți bisericești sătmărene, Editura Atheneaum, Satu Mare, 1938.

În domeniul teatrului se afirmă cu creații pentru trupele de animatori de la sate ale învățătorilor. Câteva titluri:  „Școala de menaj”, „Ionel și Ilenuța”, „Ardealul”, „Ioan Popa”, „Teatrul școalei active”, „În ultimul moment”.

Prietenia cu Aurel Popp l-a condus pe Dariu Pop și către pictură, astfel, fiind cunoscute picturile sale în ulei: „Femeia cu mușcata”,  „Florentina”,  „Țărancă scriind”,  „Autoportret”,  „Natură moartă”,  „Casa părintească”,  „Pastel”,  „Ciobănașul”, etc.

„Specializarea” sa ca organist și dirijor de coruri, Conservatorul de la București îl apropie, mai ales spre sfârșitul vieții, de pasiunea cea mai elcvent onorată – cea de compositor.  În Satu Mare a înființat (1 decembrie 1920) „Reuniunea de cântări V.Lucaciu”.  Dintre lucrările sale musicale se cuvin reținute Suita corală „Țara Oașului”,  „Suita corală de pe Someș”,  „din Maramureș”,  „din munții Rodnei”,  „Balada lui Horea”, prelucrări din cântece de pe Someș:  „Stelele-n sat”, Suită corală din Năsăud,  „Cântata Eliberării”,  „Hora de la Turda”,  „Legăna-m-aș, legăna”, etc.