Profesorul și Scriitorul Cornel Cotuțiu împlinește 70 de ani. E de necrezut ! …
Îl cunosc de demult, din tinerețea mea de licean. Un profesor sobru, distins, ușor de recunoscut în Becleanul de odinioară, „o localitate nu prea mare ca să fie oraș, și nici prea mică, să fie comună”, cum zice D.R. Popescu.
Prima carte pe care am primit-o cu autograf de la un scriitor a fost „În căutarea altui final” de Cornel Cotuțiu. A fost, de fapt, și prima lansare de carte la care am participat. Eram elev, și cum îi stă bine unui elev, eram extrem de emoționat. Urarea transcrisă în autograf se pare că s-a împlinit parțial.
Pe vremea aceea scriitorii erau puțini. Și foarte puțini cei care publicau cărți. Cornel Cotuțiu era Scriitorul, unul dintre ei și singurul scriitor din Beclean care trăia în Beclean.Rețin nenumărate „secvențe” legate de întâlnirile și însoțirile cu Cornel Cotuțiu și încă mă străduiesc să arhivez și să „fotografiez” sentimental cele prezente, care, se pare, sunt din ce în ce mai dese.
Notez succint: drumurile împreună la Rohia, ceasurile de taifas din biblioteca Profesorului (despre Petre Pandrea, Ioan Alexandru), câteva vizite (puține), dar de neuitat, la casa părintească, călătoria cu trenul și per pedes către Vișeul-de-Sus și înființarea grupării „bazbâce”, zile și nopți în exigență și prietenie sub semnul „Saeculum”, câțiva ani de navetism cronic, clipe de liniște și literatură petrecute departe de orice zgomot de fond, în casa parohială din Chintelnic, un drum recent în comunitatea românească din TransCarpatia …
Timp sedus cu cărți, cu fapte, cu prietenie. Timp regăsit!
De drag, în ceas aniversar, îi urez Profesorului și Scriitorului Cornel Cotuțiu sănătate și inspirație. Întru mulți și fericiți ani!
Manager, Ioan Pintea
