„Ziua prozei maghiare”, eveniment organizat de Biblioteca Județeană „George Coșbuc” Bistrița-Năsăud, i-a adus la Bistrița pe tinerii scriitori Márton Evelin, Fischer Botond și Horváth Benji, redactori la Revista Helikon din Cluj-Napoca . Aceștia s-au întâlnit în Sala de conferințe „Gavril Scridon” cu elevi și profesori bistrițeni, pe care i-au indemnat să citească literatură și, dacă sunt între ei tineri care scriu în limba maghiară, să trimită pe adresa redacției textele lor, cu promisiunea că acestea vor fi citite și, dacă este cazul, chiar publicate.
Oaspeții au fost salutați de Ioan Pintea, directorul BJGCBN. „Biblioteca noastră a organizat în acești ani mai multe evenimente dedicate culturii și literaturii maghiare. Eu însumi sunt foarte preocupat și citesc ceea ce scriu sau au scris scriitorii maghiari. Sperăm ca în acest an să putem republica Istoria literaturii maghiare din România 1918 – 1989, scrisă de Gavril Scridon, care a fost profesor la Cluj-Napoca și la Budapesta, originar din județul Bistrița-Năsăud”, a spus Ioan Pintea.
Márton Evelin, care a mărturisit că scrie și poezie, în limba română, a fost cea care a citit prima din paginile sale de proză. „Am adus un text scris pentru o aniversare de 30 de ani, la care am mai adăugat vreo 10 întâmplări. Personajul principal este Alkalmi Lám, alkalmi însemnând ocazional, pentru că este un text scris pentru o ocazie, care apoi a devenit altceva, iar titlul lucrării este Pisica din ocean”, a spus ea audienței. Fragmentele redate în acest articol au fost traduse din limba maghiară de bibliotecara Molnar Gabriela, care a fost organizatoarea și moderatoarea întâlnirii.
„Alkalmi Lám s-a trezit simţind că a venit primăvara. Nu avea niciun dubiu. Şi-a dat jos pijamaua în carouri şi a mers într-o pereche de lenjerie albă la fereastră şi a deschis-o larg. Afară strălucea soarele şi picura streaşina. Era pe la amiază. Alkalmi Lám s-a îmbrăcat în grabă, s-a spălat frecându-şi pielea până la sânge, să o cureţe de visul de iarnă. – Trebuie să mă plimb, să mă aerisesc! – a strigat Alkalmi Lám pe un glas strident şi cu un salt indian a pornit la drum în acea zi, spre cimitir. De obicei când începea iarna se transforma în pupă…” (Márton Evelin).
A fost, apoi, rândul lui Horváth Benji să citească din creația sa. „Eu am scris următoarea întâmplare, după ce am văzut un video în care, undeva în Satu Mare sau în apropierea Zalăului, un dric a pierdut un sicriu într-o intersecţie şi a trebuit să se întoarcă să-l caute. Şi mi-am închipuit o întâmplare cu această temă, intitulată Új idők veszett fiai ( Fiii turbaţi ai timpurilor noi)”, le-a spus mai întâi Horváth Benji celor prezenți. „Nea Gyuszi (Iuliu) şi-a luat tableta de nicotină şi s-a uitat la telefon: 8,30. Şi-a scos braţul stâng pe geamul maşinii. Satul vechi este la 40 de minute, se ajunge lejer, e totul în regulă. Bătea o adiere călduţă de vânt, iar cerul înnorat nu părea să aducă ploaie. Asta e deja primăvară! O dimineaţă plăcută, şi poate este timp şi de o cafea la Tata (Bunicu). Dar pentru asta ar trebui să pornească. – Hai odată, mucosule! – a strigat, şi pentru a fi şi mai categoric, a tras două palme peste uşa maşinii. Béka a verificat în grabă sforile şi a lăsat în jos portbagajul. – Dacă m-aţi ajuta, aş fi gata mai repede. Dar şi aşa avem timp destul. Unde vă grăbiţi? – a zis trântind în urma lui uşa de lângă „locul soacrei”. M-am câcâit eu destul. De acum e rândul tău, fraiere. Azi nu am băut cafea. Ne oprim la Tata! Nea Gyuszi a pornit maşina şi, lăsând un nor de praf după el, a ieşit pe drumul naţional” (Horváth Benji).
„Se pare că am adus cu toţii texte despre primăvară!” a observat Fischer Botond, care le-a mărturisit tinerilor din fața sa că în cursul anului 2019 i-a apărut cartea Tavasz lesz, Corina ( Va fi primăvară, Corina), din care a citit un fragment. „În fiecare film joc acelaşi rol: pe mine. Asta îmi spune criticul de film din capul meu. „ I’m so happy ‘cause today /I’ve found my friends in my head” ( Sunt aşa fericit, că azi mi-am găsit prietenii în capul meu) – spune Kurt ( Nirvana, Lithium, Kurt Cobain). „I’m so ugly, but that’s ok/ ‘Cause so are you” ( Sunt urât, dar e ok, că aşa eşti şi tu). E mai uşor să trăieşti dacă îți construieşti câteva feluri de caractere şi joci rolul potrivit la momentul potrivit. Johann trăieşte prin rolurile din filme. Fiecare situaţie e un shnitt (un clişeu) şi nu neapărat pentru acelaşi film. Dar mă atrage şi pe mine în acest joc, şi aşa mi-e mai uşor şi mie. E mai uşor să trăieşti. În fiecare zi încerc să învăţ cum să trăiesc şi pe lângă asta toate celelalte: cafeaua, ţigara, cititul, tăiatul lemnelor, mâncatul, scrisul, toate sunt doar acţiuni secundare. Johann primeşte totul de-a gata. Îşi joacă rolurile precum respiră. Câte 3-4 roluri odată. Acum se spală pe dinţi – rolul de triller, apoi fierbe cafeaua – drama surrealistă, până o bea citeşte ziarul – este capturat de două camere , rolul se potriveşte pentru două filme şi pentru comedia Aşa trăiesc şi pentru filmul artistic Maimuţele din Hollywood. Mă culc cu capul pe scenarii şi privesc plafonul. Când a sosit Johann priveam plafonul şi putea să pară că nu fac nimic, dar aceasta era doar o pauză necesară, pentru că strădania permanentă de a învăţa cum să trăiesc era foarte obositoare…” (Fischer Botond).
La final, bibliotecara Molnar Gabriela le-a mulțumit scriitorilor oaspeți și le-a promis tuturor că Biblioteca Județeană George Coșbuc Bistrița-Năsăud va continua să organizeze astfel de evenimente, dedicate literaturii maghiare din Transilvania.
