Biblioteca Județeană George Coșbuc Bistrița-Năsăud.
O donație excepțională pentru Casa Colecțiilor și a Documentelor de Patrimoniu din partea Doamnei Viorica Nișcov, traducătoarea lui Novalis, Junger, Jung, Kung, autoarea unor cărți de prim raft: „A fost de unde n-a fost”, „Repere și interferențe de teorie și istorie literară”, mare prietenă a Bibliotecii noastre. O parte importantă din biblioteca Nișcov a fost donată Casei Colecțiilor și se află, spre bucuria noastră, pe rafturile acesteia.
Mulțumim ardelenește, adică … Tare frumos, Distinsă Doamnă Viorica Nișcov !
Traducerea și interpretarea istorică a Documentului aparțin Domnului Marin Popan.
Mulțumim !
Siquidem per varios Comitatus Sacratissimae Caesareae Regiaeque Maiestatis Militia, ac Privata Persona ratione vecturae, aliarumque rerum plurimos perpetraverint excessus, quod autem contra Clementissimas Disciplinae exaratas Patentes exorbitanter factum, ita quidem quod etiam aliquae Civitates, Oppida et Pagi per perditionem Pecorum in ultimam redacti sint ruinam: Ideoque ad Instantiam Inclytorum Statuum Regni Hungariae Sacratissima Caesarea Regiaque Maiestas noviter et Clementissime resolvit, et serio demandavit, Intimationem etiam ad Inclytum Plenipotentionatum et Authorisatum Generalem Commissariatum eum in finem direxit, ut imposterum tales Excessus ac Torsiones deleantur ac corrigantur, laessisque partibus satisfactiones praestentur. Idcirco omnibus ac singulis cuiuscumque Status, Dignitatis ac Praeeminentiae, praesertim Majoribus ac Minoribus Officialibus, Gregariisque Militibus Altementionatae Sacratissimae Caesareae Regiae Maiestatis his intimandum esse duxi, ut nullus, quis enim ille sit aut nomen habere possit, absque specialibus Sacratissimae Caesareae Regiae Maiestatis Excelsi Consilii Bellici Patentibus, Inclyti Commissariatus Generalis, aut subordinatorum praescitu vecturam petere, minus extorquere, aliasque excessus facere, sibi imposterum sub quocunque praetextu praesumat:
Comitibus autem tam Supremis quam Vice-Comitibus, Judicibus Nobilium ac Judicibus Pagorum, substitutisque Officialibus, expositis salvaguardiis, sub magna animadversione injungitur, ut nullam sub quocunque Titulo vecturam (nisi specialiter ubi superius dictis patentibus unus aut alter sit munitus) praestent. Si autem juxta Patentes vecturam dare teneantur, non nisi aliter quam pro destinata solutione dietim quatuor Cruciferos, id est 4 xr. pro unoquoque Centenario, aut centum Libris dare cogantur, aut res promoveantur, Vecturaeque a loco ad locum dietim permutentur. In defectum Comitatus aut districtus, ubi negligentia comparebit, magnam luet poenam; deficiente autem pecunia legitimam etiam poterunt accipere quietantiam; casu quo autem unus aut alter violentiam exerceret, ubi hoc peractum, absque mora intimandum est, ut negotium remederi possit.
Haec est Clementissima Resolutio et severissimum mandatum Sacratissimae Caesareae Regiaeque Maiestatis, quo unusquisque obtemperare, et damna ac animadversiones cavere sciet.
Datum Varadini, die 28 Septembris, Anno Domini 1693.
Sacratissimae Caesareae Regiaeque Maiestatis
Constitutus Bellicus Commissarius.
Întrucât, în diferite comitate, oștirea Sacratissimei Maiestăți Imperiale și Regale, precum și persoane particulare, sub pretextul transporturilor (vectura) și al altor lucruri, au săvârșit numeroase abuzuri, iar acestea au fost comise în mod excesiv, împotriva celor mai stricte patente de disciplină promulgate, ajungându-se până acolo încât unele orașe, târguri și sate, prin pierderea vitelor, au fost aduse la ruină totală; de aceea, la stăruința Ilustrelor Stări ale Regatului Ungariei, Sacra Maiestate Imperială și Regală a hotărât din nou și cu cea mai mare clemență, și a poruncit cu seriozitate, trimițând totodată o înștiințare către Ilustrul Comisariat General Plenipotențiar și Împuternicit, ca pe viitor asemenea excese și constrângeri să fie înlăturate și corectate, iar părților vătămate să li se dea despăgubiri. Prin urmare, am socotit necesar ca tuturor și fiecăruia, de orice stare, rang sau preaînalt rang, mai ales funcționarilor superiori și inferiori, precum și ostașilor de rând ai sus-menționatei Sacre Maiestăți Imperiale și Regale, să li se aducă la cunoștință că nimeni, oricine ar fi sau orice nume ar purta, fără patente speciale ale Înaltului Consiliu de Război al Sacrei Maiestăți Imperiale și Regale, ale Ilustrului Comisariat General ori fără știrea subordonaților acestuia, să nu îndrăznească pe viitor, sub niciun pretext, să ceară transporturi, să le impună prin constrângere, ori să săvârșească alte abuzuri. Cât despre comiți, atât cei supremi, cât și vicecomiții, judecătorii nobililor, judecătorii satelor, precum și funcționarii delegați, având în vedere autorizaţiile acordate, li se poruncește sub pedeapsă aspră să nu acorde niciun transport, sub orice titlu, afară doar de cazurile în care cineva este în mod special împuternicit prin patentele menționate mai sus.
Iar dacă, potrivit patentelor, sunt obligați să acorde transport, să nu fie constrânși să dea altceva decât plata stabilită, anume patru creiţari pe zi, adică 4 xr. pentru o sută de livre, ori bunurile să fie transportate mai departe, iar transporturile să fie schimbate zilnic din loc în loc.
În caz de neîndeplinire din partea comitatului sau districtului, unde se va constata neglijență, se va aplica o pedeapsă grea; iar dacă lipsește numerarul, se va putea primi și chitanță legală. Iar în cazul în care cineva ar exercita violență, după săvârșirea faptei trebuie înștiințat fără întârziere, pentru ca problema să poată fi remediată.
Aceasta este hotărârea cea mai clementă și porunca cea mai severă a Sacratissimei Maiestăți Imperiale și Regale, căreia fiecare să ia la cunoştinţă să se supună, pentru a evita pagubele și sancțiunile.
Dat la Oradea, în ziua de 28 septembrie, anul Domnului 1693.
Comisar de Război numit
al Sacrei Maiestăți Imperiale și Regale
Interpretare istorică
Documentul din 28 septembrie 1693 se înscrie în contextul imediat al reorganizării Transilvaniei după înlăturarea dominației otomane și instaurarea administrației habsburgice. La sfârșitul secolului al XVII-lea, provincia se afla într-un proces accelerat de militarizare, determinat de necesitatea apărării noii frontiere imperiale și de consolidarea autorității Casei de Habsburg. Prezența masivă a trupelor imperiale în comitate, districte și comunități rurale a generat însă tensiuni societale între armată, administrație și populația locală, tensiuni care au degenerat frecvent în abuzuri numeroase.
Problema centrală vizată de acest act document practica așa-numitei vectura, adică obligația impusă populației civile de a asigura transportul proviziilor, munițiilor și bunurilor militare. În realitate, această obligație a fost exercitată adesea prin constrângere și fără despăgubiri corespunzătoare, încălcând patentele și regulamentele imperiale existente. Consecințele au fost grave: pierderea vitelor de tracțiune, ruinarea gospodăriilor țărănești, depopularea temporară a satelor și un colaps economic local care a afectat capacitatea comunităților de a-și îndeplini obligațiile fiscale și productive.
Semnificația documentului depășește cadrul local sau comitatens, întrucât nu este vorba de o hotărâre administrativă regională, ci de un mandat imperial central, emis în numele autorității supreme a statului habsburgic. Textul recunoaște explicit existența abuzurilor comise de armata imperială și de funcționarii subordonați acesteia, fapt remarcabil pentru epocă. Prin măsurile dispuse, autoritatea centrală urmărește disciplinarea trupelor, limitarea exceselelor administrative și protejarea comunităților rurale, considerate esențiale pentru stabilitatea economică și fiscală a provinciei. În același timp, documentul reflectă un efort de tranziție de la un regim de ocupație militară la unul de guvernare administrativă, bazat pe norme, responsabilitate și control instituțional.
