Evocare Bartolomeu Valeriu Anania la Maieru și Sângeorz-Băi (Centrul Cultural Catehetic „Sfântul Arhidiacon Ştefan” – filiala BJGC „Sever Ursa”, Centrul Misionar de Tineret „Ioan Bunea” – filiala BJGC „Sfântul Ioan Iacob”) la invitația părinților Dan Cismaș și Paul Gavriloaie.Proiecția unui film documentar excelent: „Bartolomeu – omul fără vicleșug”, conceput de părintele Dan Cismaș.
„S-a stins Mitropolitul Bartolomeu. A avut o viață grea, a suferit mult. Deși amintirile vin una peste alta, mă feresc să fiu encomiastic. Mă gândesc pur și simplu la el și recitesc una dintre cele mai frumoase cărți despre curaj, ucenicie și biruință, << Bătrânul și marea >>. Îl regăsesc întru-totul pe << bătrânul oștean >> în bătrânul Santiago << care pescuia singur într-o barcă pe ocean, în Gulf Stream. Totul la el este bătrân, cu excepția ochilor, iar ei aveau aceeași culoare ca și marea și erau veseli și neînfrânți. >> Îl urmăresc cum cu un curaj nemaipomenit a ieșit în larg, cum se roagă la Fecioara Maria și lui Iisus, cum după ce a prins peștele cel mare, peștele lui, dă o luptă pe viață și pe moarte cu rechinii galanos (Carcharhinus leucas) și cum în cele din urmă ajunge la mal frânt și epuizat, dar cu trofeul legat de barcă, cu scheletul peștelui mult râvnit. E un Bătrân care vorbește mult cu sine și seamănă perfect cu Părintele. Îl aud: << Și cine te-a înfrânt?. >> Aud și răspunsul : << Nimeni. >> Nu e singur. Pe mal îl așteaptă Puștiul. << Bătrânul îl învățase pe puști să pescuiască, iar puștiul îl adora. >> În sfârșit a ajuns Acasă, e în colibă, și a adormit. Puștiul îl priveghează și îi aduce o cafea fierbinte. Într-un târziu se trezește. << M-au înfrânt, Manolin>>, zice Bătrânul. <<El nu te-a înfrânt. Nu peștele>>, zice Puștiul. Bătrânul adoarme din nou. <<Dormea în continuare cu fața în jos, iar puștiul stătea lângă el și îl privea. Bătrânul visa lei.>> N. Steinhardt a scris un text antologic, emblematic, despre ținută. Intitulat chiar așa: << Ținuta >> Se găsește în volumul „Incertitudini literare”. L-am recitit și pe acesta cu sentimentul că recitesc un text scris în onoarea Părintelui Mitropolit.” (Ioan Pintea, „Proximități și mărturisiri”, Editura Cartea Românească, București, 2012, pag.289-290).
