În literatură, Ioan Alexandru Brătescu-Voinești a debutat sub îndrumarea lui Titu Maiorescu, care i-a fost profesor. Primul volum, culegerea „Nuvele și schițe” i-a apărut în 1903. A urmat în 1906 „În lumea dreptății”, iar în 1912, „Întuneric și lumină”. În anii primului război mondial a scris, în colaborare cu A. de Herz (1887-1936), o piesă de teatru numită „Sorana”. În perioada interbelică a publicat mai puțină proză.
Este cunoscut în special pentru scrierile sale pentru copii: „Puiul” (tragica moarte a unui pui de prepeliță), „Privighetoarea”, „Bietul Tric”, „Niculăiță Minciună” (un copil isteț de la țară neînțeles de săteni) ș.a.
S-a stins din viață în anul 1946, pe 14 decembrie, la București.
Opera:
- Nuvele și schițe, 1903
- În lumea dreptății, 1906
- Întuneric și lumină, 1912
- Firimituri, 1929
- Cu undița, 1933
- Din pragul apusului, 1935
- Originea neamului românesc si a limbii noastre, 1942, Editura “Cartea Românească”, București
Reeditări:
- Niculăiță Minciună, Editura HERRA, 2006, ISBN 973-7923-65-0
- În lumea dreptății. Întuneric și lumină, Editura Gramar, 2007
- Pagini alese, Editura Ștefan, 2007
- Rătăcire, Editura Semne, 2009
- Nuvele și schițe, Editura Donaris, 2009
Teatru radiofonic:
În decursul timpului, Societatea Română de Radiodifuziune a dramatizat câteva din scrierile sale pentru emisiunea „Teatru radiofonic”: Călătorului îi șade bine cu drumul, În lumea dreptății și Un reghiment de artilerie.
Sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/Ioan_Alexandru_Br%C4%83tescu-Voine%C8%99ti