Gavril Pompei (pseudonim al lui Pompei Cocean; 15 august 1950, Târlişua, judeţul Bistriţa Năsăud) este un poet şi prozator. Este fiul Anei (născută Copil) şi al lui Maxim Cocean.
Face şcoala generală în satul natal (1957-1964), urmează Liceul „Andrei Mureşanu” din Dej (1964-1968) şi Facultatea de Biologie-Geo-grafie a Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj, pe care o va absolvi în 1973.
Obţine tot aici doctoratul în geografie (1980), cu monografia Munţii Apuseni. Între 1973 şi 1981 este geograf la Institutul de Speologie „Emil Racoviţă” din Bucureşti.
Din 1988 devine cadru didactic al Facultăţii de Geografie a Universităţii clujene, promovând până la gradul de profesor (1993). Debutează cu o poezie în revista „Familia” (1973) şi figurează în Caietul debutanţilor al Editurii Albatros (1977). Colaborează cu versuri la „Viaţa românească”, „Tribuna”, „Steaua”, „Familia”, „Unu” (Oradea) etc.
