La Casa Colecțiilor și a Documentelor de Patrimoniu:
Liviu Rebreanu. „Cuibul visurilor”. Nuvele și schițe. București, Casa „Editura Literară” «Casa Școalelor», 1927. (Ediție Princeps)
„După treizeci de ani de sbuciumări deșarte, mă întorceam acolo de unde pornisem în lume. Căutasem fericirea prin toate colțurile pământului și nicăieri n’o găsisem. Nici în sgomotul orașelor, nici în iubirea oamenilor și nici chiar în inima mea. Cu cat o râvneam mai neînsetat, cu atât ea se ascunsese mai adânc. Și viața mă gonea mereu, mă umilea, îmi reteza aripile… Apoi îndrăzneala m’a părăsit. Ochii mei nu mai priveau înainte; înfricoșați de întunerecul nepătruns, se întorceau tot mai des înapoi. Amintirea mă îmbrățișa înfrigurată, îmi dezvelea clipe care au trăit odinioară, îmbrăcate în veșminte lucitoare, mă ademenea într-o lume uitată, unde viața e un vis și sufletul nu cunoaște durere…” (p. 8)
