Născut la Telciu, în 20 mai 1942, a urmat, după liceu, cursurile de biblioteconomie de trei ani la Bucureşti şi a fost, până la nefericită clipă din după-amiază zilei de 2 ianuarie 2001, bibliotecar la Casă de Cultură a Sindicatelor şi secretar al Cenaclului literar “George Coşbuc”.
Poet prin excelenţă, Luca Onul făcea parte din spiţă tot mai rară a poeţilor cu drag de a recită versurile celor mari; ştia multe poeme şi avea o dexteritate rară de a versifică. A debutat , în 1984, la editura “Dacia”, cu volumul “Zăpezi de sprijin”.
Cărţile sale: “Jocul de-a soarele”, “Cămaşă de iarbă”, “Banchetul metaforei sau hoit suflat cu aur” se lecturează cu interes, datorită unei atmosfere poetice proprii, susţinută de prospeţimea metaforelor în care era neîntrecut, şi de aceea socotit de Radu G. Ţeposu că “aparţinând altor vremuri”.
