Istoric

Biblioteca Judeţeană îşi are fundamentul în dragostea pentru carte şi lectură cu îndelungi tradiţii la Bistriţa. Spre sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-Iea, consemnăm apariţia mai multor societăţi de lectură ale meseriaşilor bistriţeni, a unor biblioteci incipiente, unele patronate de Astra, altele de instituţiile şcolare, îndeosebi de gimnaziul german de băieţi, actualul Colegiu Naţional Liviu Rebreanu.

Ministerul Artelor, prin Ordinul nr. 6524 din 20 iunie 1949, dispune înfiinţarea unei biblioteci publice în oraşul Bistriţa. În scurt timp a fost înfiinţată Biblioteca Căminului cultural George Coşbuc, care a funcţionat în clădirea Asociaţiei meseriaşilor germani (Cewerbeverein) din strada Parcului nr. 31. Casa asociaţiei meseriaşilor din Bistriţa sau Casa Reuniunii Meseriaşilor din Bistriţa (în limba germană Bistritzer Cewerbeverein), în care astăzi funcţionează Centrul Cultural Municipal George Coşbuc, a fost construită în anul 1896 după planurile arhitectului vienez Peter Paul Brang. Asociaţia meseriaşilor din Bistriţa a fost înfiinţată în cădinanul 1844. Pe lângă ea a început să funcţioneze aşa-numita şcoală duminicală, în care ucenicii învăţau să scrie, să citească, să calculeze, tehnologie, dar şi istorie şi geografie. Este amplasată pe şanţul fortificaţiei medievale în vecinătatea fostei Portiţe a Broaştelor. La Bistritzer Cewerbeverein se găsea cel mai select restaurant al oraşului, restaurant menţionat şi în romanul Ion al lui Liviu Rebreanu.

Biblioteca şi-a început aici activitatea cu 80 de volume, într-o singură sală, fără mobilier. Funcţiile de bibliotecar erau îndeplinite de directorul Căminului cultural, Oprea Pompiliu, zilnic, între orele 14-20.

Această mică bibliotecă a fost nucleul Bibliotecii Centrale Regionale Rodna, înfiinţate în octombrie 1950 (Primul stat de funcţiuni a fost aprobat de C.I.R.A.I, cu Decizia nr. 4403 din 24 oct. 1950, cu aplicare de la 1 noiembrie). Spaţiul bibliotecii a fost extins, a avut la dispoziţie o sală de împrumut, 2 săli de lectură şi un depozit. Potrivit unui document datat la 13 octombrie 1950, în urma înfiinţării Bibliotecii centrale regionale a sosit primul stoc de cărţi în număr de 2000 volume, expediate din dispoziţia Comitetului Pentru Aşezămintele Culturale. Biblioteca a fost înregistrată cu data de 1 noiembrie 1950, când a fost angajat primul bibliotecar, un bibliotecar ajutor şi un mânuitor de carte.
 
Biblioteca şi-a deschis porţile pentru cititori la 15 decembrie 1950, cu 2340 de volume şi funcţiona luni-vineri între orele 12-20, iar duminica între orele 10-18.

Din septembrie 1951 a primit un local corespunzător, dotat cu mobilier (rafturi pentru cărţi, etajere pentru ziare, birou, panou de expoziţie, mese şi scaune pentru sala de lectură).

Fondul de carte a crescut, prin transferarea volumelor rămase din vechile biblioteci ale oraşului Bistriţa, la Biblioteca Centrală, formând Fondul documentar al actualei Biblioteci judeţene, care numără 22.164 volume, majoritatea aparţinând bibliotecii Gimnaziului Evanghelic din Bistriţa.

Din anul 1956 s-a mutat în clădirea de pe strada Gării nr. 2, unde a funcţionat până la sfârşitul anului 2012.

Din ianuarie 1968 funcţionează ca bibliotecă orăşenească, iar din anul 1973 ca bibliotecă judeţeană cu atribuţii de îndrumare în teritoriu.

Astăzi, Biblioteca Judeţeană deţine un fond de aproape 300.000 de volume. La Fondul documentar există 22.137 de volume, multe titluri dintre acestea făcând parte din patrimoniul cultural-naţional. De asemenea, dispune de o bogată colecţie de ziare, reviste şi alte publicaţii, precum şi de alte unităţi biblioteconomice în format digital.

Din anul 2010, prin programul Biblionet, Biblioteca Judeţeană oferă comunităţii locale accesul la informaţie prin Internet, dispunând de săli dotate cu calculatoare cu acces gratuit pentru public, precum şi de un centru de formare, dotat cu 10 laptopuri, video proiector, ecran de proiecţie, imprimantă, scanner.

Biblioteca promovează acţiuni cu caracter marcat social împreună cu activităţile paideice, culturale, formative (întâlniri literare, colocvii, conferinţe, ateliere de creativitate literară şi plastică), publicul-ţintă fiind alcătuit deopotrivă din copii, tineri adulţi, adulţi şi vârstnici.
 
BIBLIOTECA GIMNAZIULUI EVANGHELIC DIN BISTRIŢA
 
Nucleul acestei biblioteci a luat fiinţă odată cu şcoala plebanială cu limba de predare latină, despre care există date documentare din 1388. La început, biblioteca avea doar câteva cărţi necesare activităţii didactice. Cărţile au fost împrumutate în schimbul unui zălog, antibiblum.

Din această bibliotecă s-a păstrat unul dintre primele dicţionare alcătuite pe teritoriul Transilvaniei, Dicţionarul de la Bistriţa. A fost descoperit în 1891 de profesorul Albert Bergerin arhiva comitatului. Documentul este un manuscris latino-maghiar. A fost scris probabil de un învăţător şi a fost folosit în munca didactică la şcoală. Titlul şi numele autorului apar la sfârşitul dicţionarului: Explicit NOMINAL per manus Georgy De regno dicto Sclavonie (Sfârşitul Nominalului scris de Georg de Slavonia).

Calitatea hârtiei, caracterul scrisului şi ortografia îl datează în perioada 1380-1410. Documentul e scris pe hârtie cu filigran format din două triunghiuri isoscele cu bisectoarele trase până la intersecţia lor. Cuprinde 1316 cuvinte latineşti scrise cu cerneală neagră şi deasupra lor, cu litere mai mici şi cu cerneală roşie, corespondentul în limba maghiară. Scrisul e ordonat, caligrafic. Dicţionarul are 16 pagini, pe fiecare pagină sunt 17 rânduri de cuvinte latine şi tot atâtea maghiare. Cuvintele nu sunt ordonate alfabetic, ci grupate dupa 21 sfere de noţiuni. Documentul are o deosebită valoare de istorie culturală. De aici sunt cunoscuţi termenii militari şi cei referitori la armament din sec. XIV.

Din această primă colecţie a luat fiinţă biblioteca coetusului (organismul de autoguvernare a elevilor). A fost o bibliotecă modestă în care exemplarele se schimbau repede, volumele uzate de atâta învăţătură erau înlocuite permanent. Activitatea didactică s-a bazat numai pe colecţiile particulare ale profesorilor. A devenit un obicei ca studenţii care au terminat universităţile străine să doneze şcolii care i-a pregătit pentru viaţă câteva cărţi aduse din oraşele prin care au trecut.

Profesorii şi patronii au lăsat şcolii colecţiile lor. În felul acesta, în fondul bibliotecii au ajuns cărţi deosebit de valoroase, editate în toate centrele importante din Europa: Wittenberg, Basel, Frankfurt, Leipzig, lena, Veneţia, Târnavia etc. Cărţile au ajuns şi la Bistriţa în destul de scurt timp de la editarea lor. În fondul de carte al Gimnaziului Evanghelic s-au păstrat 60 de volume editate în sec. XVI, dar numărul lor era mult mai mare. În cadrul acestui fond putem deosebi cinci grupe de cărţi: literatură antică, literatură medievală, literatura Reformei, literatura Umanismului şi literatură ştiinţifică.

Autorii cei mai citiţi la Bistriţa au fost reformatorii Luther şi Melanchton, urmaţi de Aristotel. Între colecţionarii de cărţi întâlnim numele umanistului Martin Brenner, al rectorului Adam Teutsch, al Iui Andreas Pyr, sigla I.W.B. etc. Aceste cărţi au transmis bistriţenilor valorile culturii comune europene. Unele au fost tipărite în cele mai renumite tipografii ale vremii, în tipografia Aldus Manutius din Veneţia, Elzevir din Amsterdam, Estienne din Paris. Probabil la sfârşitul sec. XVI au intrat în biblioteca şcolii cărţile rectorului Adam Teutsch, semnate în 1593.

Volumele, păstrate de secole, fac parte integrantă din monumentul care se numeşte BISTRIŢA  MEDIEVALĂ.

Achiziţionarea sistematică a cărţilor a devenit posibilă numai după ce legea şcolară a revăzut un fond special, dar foarte mic, pentru bibliotecă.

Un moment însemnat în dezvoltarea bibliotecii a fost rectoratul lui Andreas Schaller (1748-1761). În 1749,  a început reorganizarea bibliotecii cu participarea tuturor profesorilor. S-a făcut inventarierea, catalogarea şi cotarea cărţilor. Au fost făcute şi rafturi noi. Până atunci supravegherea şi administrarea bibliotecii era sarcina rectorului. Acesta numea de obicei un elev bun care ţinea evidenţa cărţilor, le împrumuta şi avea grijă să fie restituite. Acum colaboratorul III, Georg Altzner, a fost numit bibliotecar. Fondul pentru bibliotecă a rămas neînsemnat. Fiecare elev la înscrierea în şcoală şi la terminarea şcolii plătea o taxă de 25 denari pentru bibliotecă.

În 1749 biblioteca a avut două secţii – Biblioteca majora pentru profesori şi Biblioteca minora pentru elevi. Catalogul secţiei pentru profesori a cuprins 234 volume clasificate în 6 domenii. Indexul cărţilor pentru elevi a cuprins 72 de volume. În această perioadă au fost donate 39 de volume de mama studentului Georg Saal. Biblioteca a avut deci un fond de 345 de volume.

În 1785 rectorul Michael Lieb a încercat să sporească mijloacele materiale. A cerut Magistratului stabilirea unei sume cu care cetăţenii oraşului să contribuie la îmbogăţirea fondului de carte a bibliotecii. Din anii 1785-1787 s-a păstrat o listă cu numele cetăţenilor care au acceptat ca în locul mesei obligatorii care se oferea săracilor să doneze trimestrial 9 coroane pentru bibliotecă. În catalogul Bibliotecii majora în 1848 au fost înregistrate 383 de titluri noi. Între volume au fost 5 incunabule (cărţi tipărite înainte de anul 1500), care azi nu mai există. În 1862, doamna Amalia Mauksh a donat 500 de volume, majoritatea cărţi de ştiinţele naturii şi istorie.

A fost înfiinţată o sală de lectură. La înscriere, cititorii au plătit o cauţiune de 65 florini, iar cei care nu erau membri au plătit lunar 2 kr. A fost înfiinţată şi biblioteca săracilor, o secţie care a împrumutat manuale pentru cei săraci. De asemenea, a fost înfiinţată biblioteca (secţia) şcolii de fete. Această secţie a avut mai ales literatură beletristică.

Între anii 1864-1872 bibliotecar era Gustav Gunesch. A întocmit un nou catalog al Bibliotecii ştiinţifice, adică al secţiei pentru profesori. Publicaţiile au fost împărţite în 14 domenii: I. Filologie latină. Lexicoane; II. Transilvania; III. Geografie şi istorie; IV. Istorie şi geografie; V. Istorii generale; VI. Filologie clasică (în traducere); VII. Teologie; VIII. Teologie, geografie, istorie şi arheologie; IX. Limba germană; X. Filozofie şi pedagogie; XI. Ştiinţele naturii; XII. Matematica şi ştiinţele naturii; XIII. Reviste şi ziare; XIV. Limba şi literatura maghiară.

Începând cu anul 1852, anual a fost tipărit Programul gimnaziului. Programele cuprind titlurile tuturor publicaţiilor intrate în anul respectiv în fondurile bibliotecii, menţionând şi modul de intrare. Fondul de cărţi creşte în această perioadă prin achiziţii, donaţii, schimburi făcute de şcoală cu alte instituţii. Au făcut schimb de anuare cu aproape toate şcolile însemnate din Austro-Ungaria, cu multe şcoli din Germania. Donaţiile au fost făcute de persoane particulare, instituţii, asociaţii culturale, academii de ştiinţe, ministere etc. O colecţie deosebit de valoroasă intrată în fondul bibliotecii a fost cea a contelui Bethlen Lajos, cel care a construit castelul şi renumitul parc de la Chiraleş. Între cărţile donate de Bethlen este şi manuscrisul său nepublicat despre grădina engleză. Între anii 1908-1944 bibliotecarul secţiei ştiinţifice şi al secţiei de împrumut a fost Alwin Csallner. A fost singurul care a petrecut toată perioada activităţii sale între cărţile şcolii. În bibliotecă, au aranjat cărţile. Nu pentru mult timp. Biblioteca a fost desfiinţată, cărţile au fost confiscate şi depozitate în beciuri. Probabil niciodată nu vom afla ce valori s-au pierdut. Ce a rămas a intrat în Fondul documentar al Bibliotecii Judeţene.

Conţinutul fondului este enciclopedic (religie, istorie, drept, ştiinţele naturii, matematici, pedagogie, geografie, literatură beletristică). În privinţa limbii, predomină germana şi latina.
În colecţie sunt prezente operele clasicilor greci şi latini (Aristotel, Cicero, Hesiod, Ovidiu), lucrările marilor reformatori ai religiei (Luther, Melanchton), ale umaniştilor (Bonfinius, Sambuccus,Toppeltînus, Nicolaus Olahus) şi iluminiştilor.

Volumele conţin ex-librisurile şi însemnările unor mari personalităţi: Martin Brenner, Andreas Pyr, Adam Teutsch, Bethlen Lajos, Georg Csellner, Michael Fogarasi, Eugen von Friedenfels, Theodor Karajan, Joseph Schmidt, Andreas Zimmermann etc.
 
SEDIUL ACTUAL AL BIBLIOTECII, str. Al. Odobescu nr.11



Sediul actual al Bibliotecii Judeţene, situat pe strada Al. Odobescu nr.11, are o istorie pe cât de bogată, pe atât de interesantă. Cladirea a fost construită între 1883-1884, după planurile arhitectului Cari Schdbel pentru a adăposti reşedinţa medicului Garnizoanei Bistriţa, dr. Christof Reinl, instalat în această funcţie odată cu amplasarea Spitalului militar de pe strada Alba lulia, în anul 1886. După Marea Unire de la 1918, clădirea a fost trecută în proprietatea Ministerului de Război al Regatului României, imobilul fiind atribuit prinţului Carol pe perioada cât a fost mutat disciplinar la Bistriţa, în anul 1919.  Ulterior, aici a funcţionat sediul Magyar Nemzeti Bank, iar după 1947 a devenit sucursala judeţeană a Băncii Naţionale a României.

După reabilitare, la sfârşitul anului 2012, clădirea a fost atribuită, prin hotărârea Consiliului Judeţean Bistriţa-Năsăud, sub preşedinţia lui Emil Radu Moldovan, Bibliotecii Judeţene Bistriţa-Năsăud.

CASA MEMORIALĂ ANDREI MUREŞANU, FILIALA BIBLIOTECII, str. Andrei Mureşanu nr. 33



 

În 1822, casa natală a poetului Andrei Mureşanu din Bistriţa a fost mistuită de un incendiu, întreaga familie fiind nevoită să se mute în casa bunicilor dinspre mamă, actuala casă Andrei Mureşanu. Casa în care a copilărit viitorul poet Andrei Mureşanu, construită la începutul secolului al XIX-lea în stilul caselor româneşti tradiţionale – plan dreptunghiular, cu tindă, cu cameră de oaspeţi şi bucătărie cu cuptor, tulmărginit spre curte de un pridvor de lemn cu stâlpi frumos ciopliţi – a fost readusă, prin grija Consiliului Municipal, în 1983-1984, Ia forma iniţială. Lucrările de restaurare au fost efectuate conform proiectului întocmit de arhitecta Mariana Michiu.

După restaurare, din august 1984, casa adăposteşte o expoziţie de istorie a revoluţiei române de la 1848. Aici funcţionează, din anul 1994, filiala Bibliotecii Judeţene, ce găzduieşte un fond de aproape 20.000 de volume. De asemenea, prin programul Biblionet, implementat din anul 2010, filiala Bibliotecii Judeţene oferă comunităţii locale accesul la informaţie prin Internet.

Pe peretele dinspre stradă, pe o placă de marmură, se poate citi următoarea inscripţie: în această casă şi-a petrecut o parte a copilăriei poetul Andrei Mureşanu, participant la Revoluţia de la 1848.

Viaţa şi activitatea bardului Revoluţiei de Ia 1848 sunt ilustrate prin acte oficiale, scrisori, cărţi şi publicaţii, păstrându-se şi fotografia casei natale a poetului. Alături de creaţia literară, este reflectată şi cea de ziarist patriot, ca şi cea de dascăl şi traducător. Totodată, expoziţia evidenţiază strânsele legături dintre revoluţionarii români din cele trei provincii istorice româneşti, puternicul caracter unitar al ideilor şi acţiunilor revoluţionare, precum şi aspecte în parte inedite ale evenimentelor revoluţionare desfăşurate pe teritoriul actual al judeţului Bistriţa-Năsăud.