16 septembrie 2015. Ioan Alexandru.15 ani de veșnicie. Proiect editorial Biblioteca Județeană „George Coșbuc” Bistrița-Năsăud: Reeditare „Imnele Transilvaniei”.
„Rostirea adevărului și proclamarea dragostei au rămas, prin însăși natura lor, acte solemne. Mulți dintre marii poeți ai lumii au grăit solemn, de la Pindar, Homer și Virgiliu până la Dante, Milton, Victor Hugo, Vigny, Holderlin și Whitman. << Ba și Ezra Pound în unele din Cantos, nu e mai puțin categoric decât dușmanul lui, Milton.>> În ciuda programului Verlaine-Rimbaud de a se lua retorica și de a i se frânge gâtul, au mai scris așa cum au scris Peguy, Claudel, Stefan George, Patrice de la Tour du Pin. Iar dacă, lăudat fie cerul, poezia a încetat de a fi << elocință ritmată >> așa cum o definea Voltaire, ea n-a așezat solemnitatea în lada recuzitelor scoase din uz.
Aceasta nu înseamnă nici că Peguy ori Claudel au fost <<retorici>> în înțelesul plat al cuvântului, și nici că solemnitatea e un gen recomandabil, ci numai că e una din căile posibile care, uneori, dă rezultate excelente ( cum și e, cred, cazul lui Ioan Alexandru […])”. ( N. Steinhardt, Între viață și cărți, Polirom, 2010).
