„Scrisoarea lui Cocrișel”

Biblioteca Județeană „George Coșbuc” Bistrița-Năsăud.

Casa Colecțiilor și a Documentelor de Patrimoniu.

În 1972 Al. Rosetti publică „Câteva precizări asupra literaturii române”. Cartea e, de fapt, o antologie. Între textele alese găsim un text de o expresivitate rarisimă … E vorba de „Scrisoarea lui Cocrișel”, prea puțin cunoscută. Rosetti dă și câteva date.  „Păstrată în arhiva orașului Bistrița din Ardeal (primăria fostului oraș săsesc), scrisoarea a fost publicată pentru prima dată de N. Iorga în 1900. /…/ Cocrișel (diminutiv al numelui Cocriș) a căzut prizonier la Sași în lupta dată de Mihai Viteazul la Alba-Iulia. El se adresează părinților săi adoptivi din Moldova, anunțându-i că a scăpat cu viață mulțumită lui Andreiaș, din Bistrița, care l-a răscumpărat. Fiind închis, roagă să fie repus cât mai repede în libertate.”

În 1990, în „Istoria critică a literaturii române”, Nicolae Manolescu, amintește de această scrisoare și consemnează entuziast: „ … o scrisoare a unui oarecare Cocrișel, căzut în captivitatea sașilor, după ce <<au bătut Mihai Vodă război cu ungurie>>, adică înainte de 1 noiembrie 1600, și care se roagă a fi răscumpărat. Scrisoarea dovedind excelența genului epistolar în epocă și făcându-ne să regretăm că nu s-au păstrat și alte pagini, este minunat de clară, într-o românească adorabilă.”

În colecțiile de carte veche ale Bibliotecii Județene „George Coșbuc” Bistrița-Năsăud am descoperit „Documente privitoare la Istoria Românilor / Acte și scrisori … publicate de N. Iorga”. Între aceste documente există o mulțime de scrisori trimise bistrițenilor de către Mihai Viteazul (și nu numai!) și, bineînțeles, scrisoarea lui Cocrișel. Bucuria a fost mare în momentul în care am dat peste o altă scrisoare (de care nu amintește nici Rosetti, nici Manolescu); o scrisoare care o completează pe cea a lui Cocrișel și care întărește narațiunea acestuia.