S-a născut în data de 27 iulie 1901 la Poiana Ilvei, localitate aflată pe atunci în comitatul Bistrița-Năsăud.
A urmat Liceul Grăniceresc din Năsăud (1911-1919), apoi Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din Cluj (1919-1923). Obține titlul de doctor în filologie (1925).
După o specializare în geografie lingvistică la Paris (1925-1927) a fost cooptat în colectivul de cercetare al Muzeului Limbii Române din Cluj.
Între 1930 și 1937 a efectuat anchete lingvistice în 301 localități, cu un chestionar cuprinzând 2160 de poziții.
Devine conferențiar de dialectologie la Universitatea din Cluj (1931), apoi profesor de limba română și dialectele ei la Universitatea din Cernăuți (1939) și la cea din București (1940). Director adjunct la „Accademia di Romania” din Roma (1941-1946). „Visiting Professor” (1948-1953), apoi profesor extraordinar la Universitatea Catolică din Louvain.
În 1951 a fondat Le Centre international de Dialectologie générale de la Louvain, al cărui buletin este revista „Orbis”. Sub redacția sa au apărut din această publicație volumele I-IX (1952-1960). A organizat în 1960, la Louvain și Bruxelles, primul congres internațional de dialectologie generală.
A decedat la 17 februarie 1961 în orașul belgian Louvain.
